Grădina Zmeilor, stâncile care prind viaţă din Transilvania: S-a mutat Meteora din Grecia în România?
Suita de stânci cu forme ciudate, formate prin eroziune, a alimentat, de-a lungul timpului, imaginaţia localnicilor şi nu numai. Aşa au luat naştere legendele ce însoţesc şi animă Grădina Zmeilor, rezervaţia naturală de marginea localităţii sălăjene Gâlgău Almaşului.
Arealul „Grădina Zmeilor” prezintă o zonă naturală, din Podișul Someșan, subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare transilvane, ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci (Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”.
Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului.
De Grădina Zmeilor sunt legate două legende:
- Prima legenda spune că o femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinţei mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunţat la iubirea pentru tânărul militar, mama – cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră.
- O altă legendă spune că zona era casa unor zmei care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Ceilalţi zmei au venit să îl ajute,dar au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. În acelaşi timp, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformaţi în stane de piatră.
