INTERVIU Alin Buși, de la șantierele Londrei la viitorul Apusenilor: „Zona montană a Clujului are un potențial uriaș”

De la muncitor necalificat pe șantierele Londrei la antreprenor în construcții și coordonarea unor echipe de sute de oameni, Alin Buși este unul dintre românii care au reușit să transforme experiența emigrării într-o poveste antreprenorială. Originar din Dej, Buși și-a construit cariera în Marea Britanie, într-una dintre cele mai competitive piețe europene ale construcțiilor, iar acum privește spre județul din care a plecat și vorbește despre investițiile de care Clujul are nevoie în următoarele decenii.

Povestea sa britanică a început de jos. Ajuns în Marea Britanie fără experiență în domeniu, Buși a început ca labourer, muncitor necalificat pe șantierele londoneze. A cunoscut astfel construcțiile nu din biroul unui manager, ci direct de pe șantier, într-un mediu în care programul lung, disciplina și productivitatea fac diferența. Presa românească a relatat inclusiv perioade în care ajungea să muncească 14 ore pe zi.

Ascensiunea a fost rapidă. Potrivit relatărilor publicate despre parcursul său, în aproximativ doi ani a trecut de la statutul de muncitor la propria activitate antreprenorială și la coordonarea a sute de oameni. Ulterior și-a dezvoltat afacerile în construcții, ajungând la proiecte de anvergură pe piața britanică.

Un reper important a fost anul 2024, când compania pe care o conducea a raportat, potrivit informațiilor publicate în presa românească, o cifră de afaceri de aproximativ 7 milioane de lire sterline, cu o echipă care ajungea la 150–200 de angajați. Activitatea s-a concentrat pe lucrări din construcții și amenajări interioare, de la drylining și vopsitorii până la izolații anti-incendiu și alte lucrări specifice proiectelor de tip fit-out.

Astăzi, Buși este director al ABV Contractor Ltd, companie activă în Marea Britanie. Registrul oficial britanic Companies House îl indică drept director și persoană cu control semnificativ asupra societății, cu peste 75% din acțiuni și din drepturile de vot. Compania își prezintă în portofoliul public proiecte rezidențiale, comerciale și de restaurare și indică șantiere active în Regatul Unit.

Experiența acumulată în Marea Britanie i-a oferit însă și o perspectivă asupra felului în care infrastructura, investițiile publice și capitalul privat se pot susține reciproc. Pentru un om obișnuit cu șantierele și cu logica investițiilor, dezvoltarea nu se măsoară doar în strategii și promisiuni, ci în drumuri construite, proiecte finalizate, investitori atrași și locuri de muncă create.

Deși viața profesională l-a dus la Londra, legătura cu județul Cluj a rămas. Alin Buși este de loc din Dej, însă spune că zona montană a Clujului a reprezentat întotdeauna pentru el un teritoriu important, inclusiv prin ponderea sa de aproximativ un sfert din suprafața județului.

Din această perspectivă, Apusenii nu ar trebui priviți doar ca decorul spectaculos al Clujului sau ca o destinație pentru weekend. În viziunea sa, zona poate deveni un pol economic în care turismul, infrastructura, energia și investițiile private să funcționeze împreună.

În interviul de mai jos, Alin Buși vorbește despre potențialul uriaș al Munților Apuseni, dar și despre ceea ce lipsește pentru transformarea acestui potențial într-o economie locală puternică: drumuri mai bune, servicii turistice la standarde ridicate, siguranță și servicii medicale, investiții serioase în promovare și noi locuri de muncă.

Propune inclusiv o idee concretă pentru dezvoltarea economică a vestului județului: realizarea unui parc industrial la Huedin, eventual prin extinderea rețelei TETAROM – un posibil „TETAROM 6” –, profitând de poziționarea orașului în raport cu infrastructura feroviară și rutieră majoră.

Iar unul dintre proiectele pe care le consideră strategice depășește granițele județului Cluj: hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești, proiect de aproximativ 1.000 MW care, într-un sistem energetic bazat tot mai mult pe producție solară și eoliană, ar putea avea un rol major în stocarea energiei și echilibrarea sistemului.

Despre toate acestea – dar mai ales despre întrebarea dacă Apusenii pot trece de la statutul de zonă cu „potențial” la cel de regiune care produce prosperitate pentru oamenii care locuiesc aici – am discutat cu antreprenorul clujean Alin Buși.

Reporter: Sunteți originar din Dej, adică dintr-o cu totul altă parte a județului. De unde interesul atât de mare pentru zona Munților Apuseni?

Alin Buși: Da, eu sunt de loc din Dej și, evident, am o legătură foarte puternică cu Dejului și cu nordul județului. Dar atunci când vorbești despre dezvoltarea județului Cluj nu poți să gândești doar în funcție de locul în care te-ai născut. Trebuie să privești județul în ansamblu.

Pentru mine, zona de munte a Clujului a fost mereu importantă. Vorbim despre o parte foarte mare din teritoriul județului, aproximativ un sfert din suprafața Clujului. Nu poți avea un județ dezvoltat echilibrat dacă o asemenea zonă rămâne în urmă.

Clujul nu înseamnă numai Cluj-Napoca. Avem Dej, Turda, Câmpia Turzii, Gherla, Huedin și zeci de comune care trebuie să aibă propriile perspective de dezvoltare. Iar Apusenii au un avantaj uriaș: există deja o resursă pe care nu trebuie să o construim noi. Natura a făcut-o. Peisajele, pădurile, lacurile, satele de munte, tradițiile, gastronomia, posibilitățile de turism activ sunt deja acolo. Problema este ce facem noi cu toate acestea.

Reporter: Se vorbește de foarte mulți ani despre potențialul turistic al Apusenilor. De ce credeți că nu a fost valorificat la nivelul posibilităților reale ale zonei?

Alin Buși: Într-adevăr, Apusenii sunt o zonă de o frumusețe rară, iar potențialul turistic este imens. Dar trebuie să ieșim puțin din discursul romantic. Nu este suficient să spunem că avem munți frumoși și aer curat. Turismul este o industrie, iar dacă vrem să producă locuri de muncă și venituri serioase trebuie tratat ca o industrie.

În primul rând, este nevoie de infrastructură de calitate. Asta înseamnă șosele și drumuri bune, acces rapid și sigur către obiectivele turistice, parcări, semnalizare, infrastructură digitală și utilități. Un turist care vine din Cluj-Napoca, Oradea, Timișoara sau Budapesta nu trebuie să considere drumul până la destinație o aventură.

Apoi ai nevoie de servicii de calitate. Și aici este o discuție mult mai largă decât pensiunea sau hotelul.

Reporter: Ce înțelegeți concret prin servicii de calitate?

Alin Buși: Tot lanțul experienței turistului. Începând cu condițiile de cazare și continuând cu restaurantele, calitatea mâncării, transportul local, posibilitatea de a închiria echipamente, traseele amenajate și activitățile pe care le poți face în timpul zilei.

Dar trebuie să ne gândim și la ce face turistul după ora șase seara. Ai nevoie de restaurante bune, mici centre de agrement, evenimente, produse locale, activități pentru familii, spații în care oamenii să își petreacă timpul. Dacă vrei ca turistul să stea trei, patru sau cinci nopți, trebuie să-i dai motive să rămână.

Și mai există o categorie de servicii despre care vorbim prea puțin: serviciile publice. Servicii medicale, siguranță publică, Salvamont, intervenție în caz de urgență, iluminat, curățenie, colectarea deșeurilor. Toate acestea fac parte din produsul turistic, chiar dacă nu apar în fotografia de promovare.

Reporter: Există însă și turiști care tocmai asta caută în Apuseni: sălbăticie, izolare, cât mai puțină infrastructură.

Alin Buși: Sigur că există și trebuie să existe loc și pentru acest tip de turism. Dar reprezintă o nișă. Dacă discutăm despre dezvoltarea economică a unei regiuni, nu putem construi întreaga strategie pe turistul care vine cu rucsacul, cortul și mâncarea de acasă.

Nu spun asta într-un sens negativ. Este un tip legitim și frumos de turism. Dar impactul economic local este limitat.

Noi trebuie să putem atrage și familia care vine pentru patru zile, turistul străin, grupurile organizate, turismul de business, oamenii care caută wellness, gastronomie, ciclism, sporturi de iarnă sau activități pe lacuri. Aceștia cumpără servicii, mănâncă în restaurante, se cazează, cumpără produse locale și generează locuri de muncă.

Reporter: Deci ar trebui schimbat modul în care este promovată zona?

Alin Buși: Categoric. Este nevoie de o promovare foarte bună și, mai ales, făcută profesionist. Trebuie investiți bani în campanii de promovare făcute cu cap.

Nu este suficient să mergi la două târguri de turism, să tipărești niște pliante și să pui câteva fotografii pe Facebook. Trebuie construit un brand al zonei.

Apusenii clujeni trebuie promovați coerent pe piețele din România, dar și în Ungaria, Polonia, Germania, Marea Britanie și în alte țări de unde putem atrage turiști. Aeroportul din Cluj reprezintă un avantaj extraordinar. Trebuie să ne întrebăm: cum facem ca un turist care aterizează la Cluj să poată ajunge simplu în Apuseni și să petreacă acolo trei-patru zile?

Promovarea trebuie făcută după ce avem produsul. Dacă faci reclamă foarte bună și omul vine o dată, dar găsește drumuri proaste, servicii slabe și nimic de făcut seara, reclama respectivă poate deveni chiar contraproductivă.

Reporter: Există riscul ca dezvoltarea turistică masivă să distrugă tocmai ceea ce face Apusenii atractivi?

Alin Buși: Absolut. Și tocmai de aceea dezvoltarea trebuie făcută inteligent. Nu cred într-un munte betonat și nu cred că trebuie să copiem haotic stațiuni în care s-a construit fără nicio regulă.

Trebuie protejat specificul locului. Construcțiile noi trebuie integrate în peisaj, trebuie păstrată arhitectura locală acolo unde este posibil, trebuie protejate pădurile și apele. Dezvoltarea și protecția mediului nu trebuie puse automat în opoziție.

De fapt, un antreprenor serios în turism are interesul să protejeze mediul. Dacă distrugi peisajul pentru care vine turistul, îți distrugi propria afacere.

Reporter: Turismul este suficient pentru dezvoltarea economică a zonei Huedin–Apuseni?

Alin Buși: Nu. Și cred că aici trebuie să fim foarte clari. Turismul poate deveni un pilon important, dar o economie locală sănătoasă nu poate depinde exclusiv de turism.

Ai nevoie de producție, servicii, logistică, industrie ușoară, procesarea produselor locale și locuri de muncă stabile pe tot parcursul anului.

Din acest motiv cred că ar fi foarte util un parc industrial în Huedin.

Reporter: De ce tocmai Huedin?

Alin Buși: Pentru că una dintre condițiile de bază pentru succesul unui parc industrial este conectivitatea. Iar Huedinul are un avantaj important: conexiunea feroviară și perspectiva conectării foarte bune la infrastructura rutieră majoră, inclusiv prin Autostrada Transilvania.

Dacă oferi teren pregătit, utilități, acces la transport și proceduri administrative rapide, poți începe să discuți serios cu investitori.

Eu cred că pentru realizarea unui asemenea parc este nevoie, înainte de toate, de voință și capacitate de colaborare între Primăria Huedin și Consiliul Județean Cluj.

O variantă ar putea fi o extensie a modelului TETAROM în zonă – putem să-i spunem, simbolic, TETAROM 6. Important nu este numele, ci conceptul: teren pregătit, infrastructură și o structură profesionistă care caută investitori.

Dacă această formulă nu este dorită sau nu este posibilă, Primăria Huedin poate analiza un parteneriat cu un investitor privat pentru dezvoltarea unui parc industrial.

Reporter: Ce fel de investiții vedeți într-un asemenea parc? Nu vorbim, probabil, despre industrie grea în apropierea Apusenilor.

Alin Buși: Evident că nu. Trebuie să construiești în funcție de specificul zonei. Poți atrage producție nepoluantă, componente, mobilier, materiale de construcții, procesarea lemnului în condiții sustenabile, procesarea produselor agroalimentare, logistică, depozitare sau mici unități tehnologice.

Și aici este important un lucru: noi exportăm de multe ori materia primă și cumpărăm înapoi produsul finit. Economia adevărată se construiește atunci când păstrezi cât mai mult din valoarea adăugată în comunitatea locală.

Dacă produci ceva în zona Apusenilor, ideal este să îl procesezi, ambalezi și vinzi tot de aici.

Reporter: Ce efect ar putea avea un parc industrial asupra comunităților din jurul Huedinului?

Alin Buși: Cel mai important efect ar fi apariția locurilor de muncă stabile.

Problema satului românesc nu este că oamenii nu își iubesc locurile natale. Problema este că foarte mulți nu au din ce trăi acolo. Un tânăr poate să iubească enorm satul în care s-a născut, dar dacă trebuie să aleagă între a rămâne fără perspective și un salariu bun în Cluj, Londra sau München, este firesc să plece.

Dacă îi oferi un loc de muncă decent la 20-30 de minute de casă, ecuația se schimbă.

Iar un parc industrial nu înseamnă doar oamenii angajați direct. În jurul lui apar transportatori, firme de mentenanță, construcții, restaurante, servicii, contabilitate, comerț. Se creează un ecosistem.

Reporter: Ați construit o afacere în Marea Britanie. Ce lecție din experiența britanică s-ar putea aplica în această zonă?

Alin Buși: În primul rând, predictibilitatea. Investitorul trebuie să știe ce poate construi, în cât timp primește autorizațiile, cât costă utilitățile și cu cine discută.

Capitalul nu iubește incertitudinea.

Poți avea cea mai frumoasă prezentare PowerPoint din lume. Dacă investitorul trebuie să stea doi ani după avize, va merge în altă parte.

A doua lecție este infrastructura. În economie, timpul înseamnă bani. Dacă o companie pierde ore pentru transportul mărfurilor, devine mai puțin competitivă.

Reporter: Un alt proiect uriaș despre care se vorbește de decenii în Cluj este hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești. Cum vedeți acest proiect?

Alin Buși: Tarnița–Lăpuștești depășește cu mult interesul județului Cluj. Vorbim despre un proiect de importanță națională.

România produce tot mai multă energie din surse regenerabile, în special solar și eolian. Problema acestor surse este că producția nu coincide întotdeauna cu momentul în care sistemul are nevoie de energie.

Soarele nu produce noaptea, iar vântul nu bate la comandă. De aceea, într-un sistem energetic modern, capacitatea de stocare devine extrem de importantă.

Principiul unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj este relativ simplu: atunci când există energie disponibilă și ieftină în sistem, aceasta este folosită pentru pomparea apei într-un rezervor superior. Când cererea crește, apa este eliberată și produce energie electrică.

Practic, vorbim despre o uriașă „baterie” bazată pe apă.

Reporter: Proiectul Tarnița–Lăpuștești este gândit la aproximativ 1.000 MW. Este mult?

Alin Buși: Este enorm. Patru grupuri de câte aproximativ 250 MW înseamnă o capacitate totală de circa 1.000 MW. Vorbim despre o infrastructură care poate avea un rol major în echilibrarea Sistemului Energetic Național.

Dar importanța proiectului a crescut față de momentul în care a fost conceput. Acum câteva decenii discuția energetică era diferită. Astăzi România instalează capacități fotovoltaice și eoliene într-un ritm foarte mare, iar cu cât ai mai multă energie regenerabilă, cu atât ai nevoie de mai multă flexibilitate și stocare.

Tarnița poate deveni una dintre piesele importante ale acestei ecuații.

Reporter: Deci nu trebuie privită doar ca o hidrocentrală care produce energie?

Alin Buși: Exact. Asta este greșeala pe care o facem atunci când discutăm simplist despre proiect.

Valoarea Tarnița–Lăpuștești este tocmai flexibilitatea. Poate prelua energie în perioadele în care există surplus și poate livra energie atunci când sistemul are nevoie.

Într-o țară în care vorbim permanent despre securitate energetică, capacitatea de a echilibra producția și consumul este strategică.

Mai mult, România este parte a pieței europene de energie. Nu mai putem gândi sistemul energetic ca pe o insulă.

Reporter: Este și un proiect economic pentru județul Cluj?

Alin Buși: Categoric. Gândiți-vă numai ce presupune o investiție de asemenea dimensiune: construcții, infrastructură, transport, lucrări hidrotehnice, instalații electrice, mentenanță, cazare pentru muncitori, furnizori locali.

În perioada de construcție poate exista un impact economic foarte important în zonă.

Iar ulterior rămâne o infrastructură energetică strategică și locuri de muncă specializate.

Dar eu aș privi lucrurile și mai larg. Dacă ai infrastructură energetică puternică, infrastructură rutieră bună, autostradă, cale ferată și un parc industrial la Huedin, începi să construiești un argument economic foarte serios pentru întreaga zonă de vest a județului.

Reporter: Tarnița–Lăpuștești este însă un proiect despre care românii aud de foarte mulți ani. Nu există riscul să rămână încă un proiect pe hârtie?

Alin Buși: Acesta este exact lucrul care trebuie evitat. România are o problemă cu proiectele mari: discutăm foarte mult despre ele și le realizăm foarte greu.

Un proiect de asemenea dimensiune trebuie analizat riguros din punct de vedere tehnic, economic și de mediu. Nu susțin ideea de a construi ceva doar pentru că sună spectaculos.

Dar dacă studiile demonstrează fezabilitatea proiectului, atunci trebuie stabilit un calendar, identificată finanțarea și dus la capăt.

În economie, zece ani pierduți sunt zece ani pierduți. Între timp tehnologia avansează, alte țări investesc, iar competitivitatea se mută.

Reporter: Ce ar trebui să primească în schimb comunitățile din zona în care s-ar realiza investiția?

Alin Buși: Aici cred că trebuie să existe un principiu foarte clar: comunitățile locale trebuie să beneficieze direct de investițiile strategice realizate pe teritoriul lor.

Asta înseamnă drumuri mai bune, utilități, locuri de muncă, investiții publice și protecția mediului. Nu poți spune unei comunități: „Facem aici un proiect de interes național, suportați toate efectele, iar beneficiile pleacă în altă parte”.

Trebuie construit un parteneriat cu oamenii din zonă.

Reporter: Dacă ar trebui să faceți un plan în câteva puncte pentru dezvoltarea Apusenilor clujeni, care ar fi prioritățile?

Alin Buși: Prima este infrastructura. Drumuri, utilități, internet, accesibilitate.

A doua este turismul profesionist: cazare bună, gastronomie, agrement, trasee, servicii medicale și de intervenție, Salvamont și siguranță.

A treia este promovarea. Nu promovare făcută doar pentru bifarea unui proiect, ci campanii profesioniste care aduc efectiv turiști.

A patra este economia permanentă. Aici văd inclusiv proiectul unui parc industrial în zona Huedin, astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă pe tot parcursul anului.

A cincea este energia și infrastructura strategică, iar Tarnița–Lăpuștești poate avea un rol extrem de important.

Și a șasea, poate cea mai importantă, este colaborarea. Primăriile, Consiliul Județean, Guvernul și mediul privat trebuie să tragă în aceeași direcție.

Reporter: Pare un plan foarte ambițios. Este realist?

Alin Buși: Sigur că este realist. Nimic din ceea ce am enumerat nu este science-fiction.

Nu spun că se poate face într-un an. Dezvoltarea serioasă se construiește în zece, cincisprezece, douăzeci de ani. Problema noastră este că schimbăm prea des prioritățile și vrem rezultate până la următoarele alegeri.

Un antreprenor gândește altfel. Investește astăzi pentru un rezultat care poate veni peste cinci sau zece ani.

Așa trebuie privită și dezvoltarea Apusenilor.

Reporter: Credeți că această zonă poate concura, turistic, cu destinații montane din Europa Centrală?

Alin Buși: Nu cred că trebuie să copiem Austria sau Elveția și nici nu cred că acesta ar trebui să fie obiectivul. Apusenii trebuie să rămână Apuseni.

Avantajul nostru este autenticitatea. Avem încă sate tradiționale, peisaje extraordinare, gastronomie locală, păduri, lacuri și locuri în care nu simți că totul a fost construit artificial pentru turist.

Dar autenticitatea fără servicii rămâne doar potențial.

Trebuie să păstrăm caracterul locului și, în același timp, să ridicăm standardul serviciilor. Un turist poate dori o casă tradițională din lemn, dar în interior vrea curățenie impecabilă, baie bună, internet, mâncare de calitate și personal profesionist. Cele două lucruri nu se exclud.

Reporter: Cum vedeți Apusenii clujeni peste 15 ani, într-un scenariu în care aceste investiții chiar sunt realizate?

Alin Buși: Mi-aș dori să văd o zonă în care oamenii nu mai sunt obligați să plece pentru a avea un venit decent.

Să avem Huedinul ca un mic pol economic al vestului județului, cu investiții și locuri de muncă. Să avem stațiuni și sate turistice cunoscute la nivel european, drumuri bune și servicii foarte bune. Să avem produse locale care sunt branduri în sine.

Mi-aș dori ca un tânăr din Mărișel, Beliș, Râșca sau dintr-o altă comună de munte să poată spune: „Pot să rămân aici, pot să am o familie aici și pot să câștig bine aici”.

Asta înseamnă, până la urmă, dezvoltare.

Reporter: Și care este mesajul dumneavoastră pentru administrațiile locale din zonă?

Alin Buși: Să gândească mare, dar să înceapă concret.

Apusenii nu au nevoie de încă zece strategii puse într-un sertar. Au nevoie de proiecte.

Un drum terminat este mai valoros decât o sută de discursuri despre infrastructură. Un investitor adus la Huedin este mai important decât zece conferințe despre dezvoltare economică. O destinație turistică bine administrată valorează mai mult decât o mie de pliante.

Eu sunt de loc din Dej și voi rămâne întotdeauna legat sufletește de Dej. Dar sunt clujean și cred că trebuie să ne intereseze dezvoltarea întregului județ. Iar când aproximativ un sfert din teritoriul județului este zonă montană, nu putem trata Apusenii ca pe o periferie.

Apusenii pot deveni unul dintre marile motoare de dezvoltare ale județului Cluj. Avem natura, avem poziționarea și avem oameni capabili. Ceea ce ne trebuie este infrastructură, investiție, profesionalism și, mai ales, continuitate. Frumusețea locului ne-a fost dată. Dezvoltarea lui depinde de noi.