Minunea de la Mănăstirea Nicula: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a lăcrimat timp de 26 de zile

Icoana legendară în jurul căreia s-a menținut tradiția pelerinajului de la Mănăstirea Nicula, a fost zugrăvită în anul 1691, de către preotul Luca din Iclod. A fost realizată pe scândură din brad, întărită cu două cingătoare de brad și are o grosime de doi centimetri. Icoana a ajuns prin mâna nobilului român Ioan Cupșa, care a cumpărat-o de la preotul Luca și a donat-o mănăstirii. Confomr unor militari austrieci, icoana Maicii Domnului a lăcrimat încontinuu între 15 februarie și 12 martie 1699.

Din cauza pericolului străin, între anii 1714 şi 1782, icoana a fost îngropată în pământ, fiind ascunsă din nou, între 1948 şi 1962 şi fiind găsită de starețul de atunci, arhimandritul Serafim Măciucă. A fost apoi zidită în geamul casei lui Vasile Chezan, tatăl unuia dintre călugării uniti. După ce a fost găsită, icoana a stat în mănăstire doar câteva ore, fiind dusă ulterior de organele comuniste la Cluj, la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe. Aici a rămas până în 24 martie 1992, când a fost readusă la mănăstire, printr-o procesiune impresionantă. De atunci, icoana a părăsit mănăstirea de puține ori și numai la evenimente deosebite din viața Bisericii.

Icoana este adăpostită astăzi de biserica din zid, unde se slujesc și sfintele slujbe.