Nicolae Malaxa, cel mai bogat industriaș român din interbelic. CIA: S-a jucat cu milioanele sub legionari, rege și comuniști!

Nicolae Malaxa a fost una dintre cele mai importante personalități ale industriei românești din prima jumătate a secolului XX. Conform unui raport al CIA, cel mai bogat industriaș român din interbelic s-a jucat cu milioanele sub legionari, rege și comuniști.

Nicolae Malaxa s-a născut la 10 decembrie 1884 în orașul Huși, într-o familie modestă de aromâni. A urmat studiile de inginerie în Germania, la Politehnica din Karlsruhe, unde a fost influențat de avansul tehnologic și industrial pe care l-a observat acolo. După terminarea studiilor, Malaxa s-a întors în România și a început să-și pună în practică cunoștințele tehnice dobândite în străinătate. În anii 1920, Malaxa a fondat prima sa fabrică, care va deveni ulterior una dintre cele mai mari și mai importante întreprinderi industriale din România.

Dezvoltarea industriei feroviare

Cea mai mare realizare a lui Nicolae Malaxa a fost dezvoltarea industriei feroviare din România. Într-o perioadă în care România era încă dependentă de importurile de locomotive și echipamente feroviare, Malaxa a avut viziunea de a construi o industrie locală capabilă să producă echipamente feroviare competitive. În 1921, a înființat Uzinele Malaxa, care au început să producă locomotive și alte echipamente feroviare de înaltă calitate.

Locomotivele produse în uzinele Malaxa au devenit un simbol al modernizării infrastructurii feroviare din România. Malaxa nu doar că a redus dependența României de importuri, dar a și reușit să exporte locomotive în alte țări, ceea ce a adus recunoaștere internațională industriei românești. Locomotivele Malaxa erau cunoscute pentru durabilitatea și performanța lor, iar producția lor a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică a țării.

Extinderea domeniului industrial

Pe lângă locomotive, Nicolae Malaxa a extins activitatea fabricilor sale și în alte domenii industriale, precum producția de utilaje grele, motoare Diesel și echipamente pentru industria petrolieră. Aceste diversificări i-au permis să devină unul dintre cei mai influenți industriași ai vremii, controlând o mare parte din producția industrială a României.

Unul dintre proiectele sale de succes a fost fabricarea de automotoare Diesel, care erau extrem de eficiente și moderne pentru acea perioadă. Automotoarele Malaxa au fost utilizate intens în transportul de pasageri pe liniile feroviare românești și au contribuit la modernizarea sistemului de transport feroviar. Acest succes a consolidat poziția lui Malaxa ca lider al industriei și a demonstrat capacitatea sa de a inova și de a se adapta nevoilor pieței.

Relația cu legionarii și comuniștii

Nicolae Malaxa a avut o relație strânsă cu statul român, în special în perioada interbelică. A primit comenzi importante din partea guvernului pentru producția de locomotive și echipamente militare, ceea ce a crescut considerabil influența și averea sa. Deși a fost considerat un vizionar al industriei, această relație cu statul i-a adus și critici, unii acuzându-l de colaborare cu regimurile autoritare ale vremii.

Nicolae Malaxa a fost un susținător al mișcării legionare și a oferit sprijin financiar mai multor partide politice, inclusiv Gărzii de Fier și Partidului Comunist Român. De-a lungul carierei sale, a cultivat relații influente, printre care și o prietenie cu filosoful Nae Ionescu, care l-a ajutat să se apropie de cercurile legionarilor și de oficialii germani.

Cu ocazia unei vizite a lui Nae Ionescu în Germania nazistă, Malaxa l-a mandatat să negocieze un contract de import de minereu de fier, o afacere încheiată în condiții favorabile pentru industriaș. Drept recompensă pentru acest serviciu, Malaxa a plătit integral costul casei lui Nae Ionescu din Băneasa, unde filosoful și-a găsit sfârșitul în martie 1940.

În mai 1941, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, Malaxa a fost acuzat de legături cu legionarii. Ca urmare, fabricile sale au fost naționalizate și redenumite Rogifer S.A.

Malaxa apare într-un raport CIA despre relația industriașului român cu proaspătul regim comunist, după 1945

Într-un memoriu C.I.A. adresat F.B.I. la 11 mai 1948 11 mai 1948 Secret Memoriu pentru directorul F.B.I. cu subiectul „Nicolae Malaxa, grupare a emigranţilor” se scria: „După lovitura de stat din 25 august 1944, Malaxa a încercat să părăsească România, dar nu a putut obţine paşaport. În scurt timp însă, el a stabilit bune relaţii cu comuniştii români şi cu autorităţile sovietice. A obţinut înapoierea a trei dintre fabricile sale pe care, anterior, regimul Antonescu nu i le înapoiase şi, în plus, i s-au dat compensaţii de aproximativ un milion de dolari, pentru profiturile pe care le-ar fi realizat în cei trei ani precedenţi dacă aceste fabrici s-ar fi aflat sub controlul său. Mi s-a raportat că această despăgubire a fost împărţită cu Partidul Comunist Român. Autorităţile sovietice au reclamat ca despăgubiri o mare fabrică de ţevi ce aparţinea lui Malaxa. Guvernul lui Groza, dominat de comunişti, i-a dat subiectului o despăgubire de 2.400.000 dolari, pe care acesta a împărţit-o, de asemenea, cu Partidul Comunist Român. Informaţia o deţinem din sursă serioasă. Deoarece Guvernul Român nu a putut plăti suma în dolari, lui Malaxa i s-a permis să schimbe în dolari plăţile primite în lei, prin vânzarea valutei româneşti către americani şi prin exporturi. El a realizat 2 milioane de dolari din vânzarea leilor către Comitetul de Ajutorare de la New York şi 400.000 de dolari prin exporturi.

Potrivit unor surse serioase, Malaxa a fost caracterizat de col. Finogenov, şef al Misiunii Economice Sovietice în România, ca fiind un om gata să vândă România URSS-ului, dacă din această tranziţie ar putea obţine un profit. Pentru acest motiv, Malaxa urmează să primească sprijinul comuniştilor români – se raportează că ar fi spus col. Finogenov”.

Ulterior, Malaxa, care emigrase în Statele Unite, a încercat să își recupereze o parte din proprietăți, dar fără succes. În ciuda contribuțiilor sale semnificative la economia românească, a fost marginalizat în perioada comunistă.