Oana Andreea Biriș: Patriotismul nu este stridență sau ură, nici infatuare ori aroganță și nici extravaganțe ideologice
Președintele USR Hunedoara, Oana Biriș, ne-a obișnuit cu texte inteligente iar unul dintre acestea este despre patriotism, un termen cumva confiscat cu violență de unele grupări politice, câteodată chiar cu iz de mahala.
Anual, la Țebea, unii și alții se joacă de-a patrioții, alții extrem de lipsiți de empatie, dau cu flit total evenimentului, cum au fost în acest an, micii prezidențiabili – Nicu și Marcel, doi mititei de stat, după absența rușinoasă de la comemorarea a 200 de ani de la nașterea Craiului.
Nu ne-am mândrit însă nici cu șoșocismele, care din nou au prezentat fața hâdă a românismului de doi lei.
Despre ce înseamnă a fi patriot vorbea profesorul Lucian Boia mai demult: „Patriotismul înseamnă nu să zici ceva, ci să faci ceva pentru ţara ta, să aduci un plus, şi asta nu printr-un discurs istoric exagerat. Tiradele patriotice înflăcărate nu au nicio valoare şi miros a ipocrizie. Patriotismul trebuie manifestat decent. Dând istoriei respectul cuvenit, patriotismul se referă la ceea ce reuşim sau nu să facem azi cu România, pentru ceea ce va fi România de mâine. Nu putem merge spre viitor cu ochii aţintiţi spre trecut, iar trecutul trebuie discutat în termeni realişti, corecţi, să nu-l gonflăm”
Dar oare ce pot înțelege trepădușii politic din textul de mai sus? Nimic.
Revenind la oile noastre, Oana Biriș chiar scrie bine despre patriotism: „Serbările Naționale de la Țebea, între stridență și onestitate
Spectacolul repetitiv, marcat de discursuri seci și parada politicienilor care vor să fie prezenți din cu totul alte motive decât respectul pentru semnificația evenimentului, pentru mine nu au legătură cu patriotismul.
Preocupați doar să fie „văzuți”, deci să bifeze o apariție publică, au transformat evenimentul strict într-un prilej de autopromovare. În loc să onoreze spiritul lui Avram Iancu și lupta sa pentru drepturile românilor din Transilvania, își fac doar campanie electorală, lucru care îmi inspiră orice, mai puțin mândrie națională.
Pentru mine Țebea este loc de reculegere și de învățare din istorie, nu o scenă pentru capitalizat politic pe seama simbolurilor naționale. Iar simplul ritual patriotic nu este o garanție a bunei credințe ori a decenței, ci doar atât – un ritual care are drept scop să-i legitimeze pe cei care-l practică.
Patriotismul nu este stridență sau ură, nici infatuare ori aroganță și nici extravaganțe ideologice. Adevăratul patriotism, cred eu, înseamnă lucruri simple, poate chiar banale: respect față de aproape, față de comunitate, față de istoria și traumele acestui popor, să poți să-i privești în ochi pe cei pe care îi reprezinți, să înțelegi că libertatea e resursa fundamentală a omului, să denunți oportunismul, impostura sau hoția.
Cum am spus și cu altă ocazie, Serbările Naţionale de la Țebea ar trebui să fie ale oamenilor, iar ca mine gândesc și colegii mei, motiv pentru care nu participăm la eveniment cu delegație oficială de partid.
Unii consideră asta lipsă de respect, eu cred că din contră și că ar fi așa dacă am legitima, prin „alinierea” la cutume”.
