(OPINIE) Voicu Ienci, despre „Cina cea de Taină” de la Jocurile Olimpice: Progresiștii au dreptate

Ultimul argument, de data asa chiar valabil, al progresistilor, despre parodierea imunda a Cinei Celei de Taina de la deschiderea Olimpiadei pariziene, este ca nu au dreptul sa comenteze si sa se revolte cei care isi puneau „Je suis Charlie” la profil dupa atacul cu victime petrecut la redactia revistei frantuzesti de satira si umor.

In ambele cazuri avem un motiv declansator concretizat intr-o blasfemie la adresa unui simbol religios.

Deosebirea este ca parodierea Profetului Mohamed a avut actiune si consecinte concrete asupra autorilor. Spectacolul de doi bani de la ceremonia din Paris a atras doar vorbe, mai tari sau mai cu diplomatie, dupa caz.

Admitand principiul libertatii absolute de exprimare a artei, ambele acte blasfemiatoare au justificarea morala si deontologica.

Totusi, aici trebuie calificat actul in sine -daca avem de a face cu arta sau cu o declaratie pur politica. Unde este granita care desparte cele doua concepte?

Cred ca unul dintre criteriile valabile in aceasta situatie il reprezinta universalitatea actului artistic, care il plaseaza in categoria artei. Nici intr-un caz, nici in celalalt, nu cred ca faptele au acest caracter, jignind fundamental, gregar si stupid niste simboluri de construire a unei anumite civilizatii, a unei paradigme a existentei sufletului si gandirii umane, nu de distrugere a ei.

Prin urmare, atacand gratuit paradigma celorlalti, parte a universalitatii, caricatura sau spectacolul isi pierde caracterul universal, isi declara apartenenta la grup si contradictorialitatea cu ceilalti.

Dupa parerea mea, in aceasta situatie nu mai putem vorbi de un act artistic, ci de unul politic, un atac la cei altfel decat autorul.

Un alt criteriu il poate reprezenta genialitatea manierei de prezentare, construire, redare, materializare -un domeniu profund subiectiv, implicand receptarea personala a actului artistic, de dezbatut dupa si pe baza primei senzatii ce o lasa fiecaruia prestatia in sine. Sa ma scuzati pentru ignoranta, dar nu am simtiti geniul plutind nici peste desenele, nici peste showul parizian, ci mai degraba o coborare abrupta, decadenta a ideii propuse a fi invelita in arta.

Prin urmare, ambele demersuri mi se par simple declaratii politice, tratate in maniera civilizationala specifica, atat ca emisiune, cat si ca reactie.

La urma, concluzia se impune de la sine. Progresistii au dreptate. Trebuie sa fii ilogic sau rau intentionat sa tratezi diferit doua acte identice -niste caricaturi in ambele cazuri, lipsite de arta si pline de politica.

Ramane o simpla diferenta la nivelul raspunsului, al reactiei, careia doar legea ii poate da adevarata masura. In punctul acesta nu e treaba si dreptul meu sa comentez …tocmai pentru ca exista Dreptul.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie