(OPINIE) Voicu Ienci: Efectul Mutu
Fotbalul e un sport atata timp cat sustine niste valori umane, educa indivizii in directia asumarii si promovarii lor. Fotbalistii care le imbratiseaza si devin modele pentru cei care ii urmeaza, se pot numi sportivi.
Talentele fotbalistice dublate de munca, perseverenta si ambitie, dorinta de autodepasire, modestie si echilibru depasesc granitele sportului, se inscriu ca exemple de urmat in ansamblul unei civilizatii. Asa a fost cu sportivii Greciei antice, cu gladiatorii Romei -care isi vanau recastigarea libertatii, cu cavalerii turnirurilor medievale, cu boxerii, rugby-stii, spadasinii sau chiar fotbalistii ultimului secol -dotati intelectual si daruiti cu talent si mestesug.
Mens sana in corpore sano nu e doar o vorba in vant, e despre performanta fizica dublata de minte si, implicit, de valorile umane puse in reteta succesului.
Mai e vorba de asa ceva in fotbalul de acum? Greu de spus. Probabil ca acolo sus de tot, la nivelul cluburilor si nationalelor campioane, performanta se cladeste uzitand si fizicul si mintea. Ce te faci, insa, cand tu in Romania ai ajuns la mijloc spre coada clasamentului in orice tine de fotbal. In mod normal, te intrebi de unde ti se trage.
Am avut o Generatie de Aur in anii ’90, care a cladit istoria si a aranjat o vitrina onorabila pentru fotbalul romanesc. Cei care au venit dupa ei ar fi trebuit macar sa o mentina, sa nu lase sa se adune praful, sa o lustruiasca din timp in timp. Nu a fost sa se intample asa, vorbele lui Gheorghe Hagi, despre ce va urma dupa ce ei nu vor mai fi, dovedindu-se profetice. In mod sigur, Hagi a profetit bazandu-se pe realitati percepute direct si pe proiectii logice, vazand de pe atunci ceea ce altii, prea obisnuiti cu succesul nationalei, nici nu puteau, nici nu voiau sa conceapa.
Cu mici exceptii, care au facut subiectii in cauza sa devina marginali intr-un anotimp al gloriei si performantei, Generatia de Aur a imbratisat, si-a asumat, a trait si a promovat valorile care fac din fotbal sport, nu doar show, masina de facut bani. Generatia de Aur a reusit sa creeze o simbioza autentica, un arc de emotie adevarat intre suporteri si echipa nationala, tocmai bazandu-se pe aceste valori, construind pe ele. Generatia de Aur a abordat fotbalul ca pe un sport si a construit o poveste pe valorile lui autentice.
A urmat apoi un vid de talente, care a permis unuia lipsit de caracter si de viziune asupra sportului ca mod de viata, sa se afirme ca vedeta si vioara intai la nationala. A facut-o pentru ca nu ii aveam pe altii mai buni si mai talentati atunci.
Fara indoiala, Adrian Mutu a fost un talent fotbalistic, un personaj daruit cu multe pentru fotbal, dar cu mai putine pentru sport. In mod normal, nu ar fi trebuit sa depaseasca prezenta lui Danut Lupu la nationala, dar situatia de atunci l-a impus lider.
Au urmat ani de vedetism, melodrama, scandaluri si cancan ziaristic, de putin fotbal spre deloc atunci cand era vorba de pus umarul la echipa Romaniei, iar toate acestea se petreceau cand tresaririle de geniu ale lui Mutu, povestile lui oribile, de certat cu valorile sportului, imparteau si derutau crunt suporterii nationalei obisnuiti cu totul alt gen de figuri, care ii inspire si sa le construiasca increderea si atasamentul.
Din pacate, Arian Mutu nu a fost doar o problema pentru coeziunea galeriei nationalei -asta sa fi fost cel mai grav lucru. Vina de capatai a lui Adrian Mutu este ca a ingropat viitorul fotbalului romanesc, deformand modelul de fotbalist, devenind un exemplu toxic pentru generatiile ce i-au urmat.
De la Adrian Mutu, ceilalti de dupa el au invatat ca obiectivul performantei fotbalistice il constituie obraznicia cu antrenorii, chefurile si scandalurile in cluburi, high-life-ul cu vedete, liniile de cocaină.
Unul dintre colegii de generatie ai lui Adrian Mutu a fost Florin Sandu Maxim, actualul antrenor al Corvinului si artizan al performantei din 2024 a acestei echipe devenita miracol pozitiv si unic in fotbalul intern.
Maxim e bradean de-al meu si e un munte de seriozitate, modestie si bun simt, un muncitor si ambitios, un om care a invatat enorm din putinul gresit in tineretea de la Steaua si care a demonstrat ca poate cladi o cariera in fotbal atata timp cat cel care o face e dispus sa se autodepaseasca permanent. Sandu Maxim e unul dintre fotbalistii care au pastrat respectul fata de sport, dintre aceia care au si Mens si Corpore, un fotbalist crescut si asumat in valorile Generatiei de Aur.
Edificatoare pentru mine, pentru ce s-a intamplat de la Adrian Mutu incoace e o intamplare ce o sa v-o povestesc in continuare.
Era intr-o dimineata, cu ceva ani in urma, la finalul carierei de jucator a lui Maxim. Era mijlocul verii, caldura afara venea deja val dupa val. Stand la cafea pe terasa din centrul orasului, l-am zarit pe la 8 si ceva pe viitorul antrenor al Corvinului, lac de sudoare prin echipament, alergand prin fata Muzeului Aurului, probabil dupa kilometri buni cu noaptea in cap, singur, la sute de kilometri departare de ochii responsabililor clubului la care evolua atunci.
La aceeasi ora, picat si mahmur dupa o noapte de chef si betie, statea la aceeasi terasa tanara speranta fotbalistica a Bradului, al carui nume nu are rost sa il pronunt aici, pentru ca oricum, dupa atatia ani, tot nu v-ar spune nimic.
Am realizat atunci o diferenta de mentalitate intre cei de ieri si cei de azi, am inteles de ce Hagi avea lacrimi in ochi si adevar in vorbe, de ce fotbalul trebuie sa ramana sport ca sa poata valora ceva, mai mult decat bani.
E o lectie si o lamurire pe care Florin Sandu Maxim mi le-a dat fara sa fi stiut vreo clipa ca a facut-o, doar traind si urmand un drum al sportivitatii si valorilor ce o insotesc.
Inteleg in continuare de ce oameni ca el pot construi performanta, in timp ce altii nu fac decat sa ne aduca repetate dezamagiri, scufundati in mediocritate.
Nu, Romania are inca antrenori cu suflet si viziune, crescuti in alte vremuri. Din pacate, nu mai are decat putini fotbalisti cu valori. Restul au crescut admirandu-l pe Adrian Mutu.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-fam
