(OPNIE) Voicu Ienci: Poveste adevarata cu vaca Europa
Nu, nu am vreo identitate europeana, nici macar nationala sau regionala. Sunt un individ cu interese si definitie proprii, cu nevoi si nazuinte ale mele, separat de orice alti indivizi, fata de care nu se intampla sa am -subiectiv, bineinteles, sentimente de dragoste, empatie sau solidaritate.
Nu, nu stau in vreo paradigma creata de valori generale sau generalizatoare, nu urmaresc binele altora decat in masura in care acel bine este comun, imi produce mie un avantaj. Nu sunt solidar decat in masura in care aceasta solidaritate imi procura mie un avantaj.
Sunteti dezamagiti de ce va spun? Imi pare rau pentru voi, ca nu sunteti capabili sa va priviti onest in oglinda viata, apucaturile, reperele biografice, pornirile si necesitatile, dorintele si nazuintele -ale voastre, dezbracate de poleiala adaugata propriei imagini despre voi, regret amarnic vazand cum picati testul de sinceritate si va construiti iluzii „morale” si pline de „valori” intr-o piesa de teatru ce voi o numiti lupta pentru idealuri.
Imi pare si mai rau cand va vad in asa hal de inconstienti, incat muriti cu iluzia de gat si crezand ca sunteti un exemplu ce va modela viitorul.
Nu, pornirile primare, fundamentale dictate de simplul fapt al existentei si constiintei de sine nu le veti stapani vreodata. Pana la urma, si atunci cand va temeti de Dumnezeu, cand va rascumparati exagerarile cu alte exagerari in sensul axiologic opus, o faceti temendu-va pentru voi, pentru cel proiectat in credinta unei vieti de apoi superioara si infinita. Tot voua va asterneti in viata de dupa si tot din acelasi instinct al conservarii de sine.
Va iubiti copiii si sunteti in stare sa va sacrificati pentru ei din aceeasi necesitate a perpetuarii propriei voastre fiinte, a propriului eu. De aia ii si faceti, ii cresteti si le dati totul, pentru ca e vorba despre voi si continuarea voastra proiectata infinit in lantul generatiilor.
Alteori nu sunteti capabili nici macar de atat, nu vedeti nici macar atat de larg si de departe si va traiti viata, agonisiti si cheltuiti exclusiv pentru voi (ma numar si eu aici), instinctul vostru de conservare este inept si ingust pana la limitele propriului vostru corp, a propriilor actiuni si placeri, a propriilor satisfactii si propriei stime.
La fel procedati cu cei sau cele de care va indragostiti temporar de cele mai multe ori, vesnic doar in situatii exceptionale, care doar despre voi si complicatiile voastre proprii vorbesc. Necesitatea biologica va aduce acolo -placeri, fantezii, satisfactii, dramatice solutii pentru plictiseala si descarcari toxicomane de adrenalina pe de o parte, vechea logica a perpetuarii prin altii si teama de moarte pe de alta. La finalul cinic al tuturor rationamentelor si al lumii sunteti doar voi, separati prin constiinta proprie si uniti prin interes.
Aici am dorit sa ajung, la comunitatea de interese ce ne uneste unii cu altii in cheagul social. A disparut interesul comun? Nu mai avem societate si, implicit, organizarea naturala si deplin acceptata se duce dracului in anarhia distructiva, in care nimic nu mai e cert, in care nu mai exista siguranta propriei persoane, in care fiecare individ este expus oricarui pericol, devine extrem vulnerabil.
Cand se intampla vulnerabilizarea? Simplu, cand nu mai suntem in stare sa ne vedem propriile interese personale, cand nu mai suntem in stare sa prioritizam si sa ierarhizam ce vrem de la ceilalti, pana acolo unde nu mai intelegem rostul firelor ce ne leaga interesele intr-o organizare sociala.
Nu mai intelegem familia, nu mai intelegem comunitatea si biserica unde ne intalnim ca sa dezbatem lucrurile bune ce inseamna interesul nostru comun, nu mai intelegem institutiile si formele de organizare ale puterii in organicitatea scopului lor primordial adresat interesului si fiintei fiecaruia.
Mintea si existenta individuala e paradoxala -pe de o parte impune necesitatea adunarii laolalta, pe de alta parte, din revolta fata de reguli si realitatea rezultata din insumare, dezvolta tendinta si nazuinta de separare. Complicat lucru cu omul si delicat in acelasi timp, pentru ca nu e nevoie decat sa sadesti intrebari ce nu exista si sa seduci cu ideologii ratacitoare si imediat indivizii uita pentru ce s-au adunat.
Cum atomizezi, produci separare individuala, false conflicte? Promovand mirajul unor lupte intre factiuni de indivizi, exacerband ireconcilierea pana la perspectiva necesitatii eliminarii adversarului demonizat la nivelul personal, al fiecarui individ din cealalta tabara. Apoi, odata balamucul pornit, pe resturile ramase dupa parjol, pe indivizii ramasi fara intelegerea propriului interes personal si imediat, stapanesti, instaurezi frica si necesitatea propriei existente a stapanitorului atotputernic si indispensabil.
A facut-o marxismul si leninismul, a facut-o nazismul invatand din marxism si inlocuind doar dusmanul proiectat, o face neomarxismul si globalismul reinventand proiectiile adversarului care trebuie sa dispara.
Traiasca partidul insufletitor, statul atotstiutor si corporatia blanda ca vaca sfanta …parca grecii ii spuneau Europa si a fost furata si fututa de unul Zeus, un excroc olimpian.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie.
