Oraşul ridicat după planurile Moscovei, a făcut uraniul frate cu bănățeanul: Uraniul era folosit pentru dezvoltarea armamentului nuclear!
Exploatarea minieră din Ciudanovița a început în anii 1950, în perioada comunistă, atunci când zăcămintele de uraniu din zonă au devenit esențiale pentru industria energetică și militară a României, dar și pentru Uniunea Sovietică. Uraniul extras de la Ciudanovița era folosit în principal pentru dezvoltarea armamentului nuclear sovietic, făcând din această mică localitate un punct strategic pe harta geopolitică a Războiului Rece.
Mii de oameni au fost angajați în minele de uraniu din Ciudanovița și împrejurimi, atrași de salariile atractive și de promisiunile unui trai mai bun.
„Șantierul”, cum era cunoscut de locuitori, adăpostea cu aproximativ 50 de ani în urmă aproape 10.000 de persoane. Minerii aduși din Moldova, Câmpia Română și chiar din Uniunea Sovietică locuiau în blocuri cu două sau trei etaje și în numeroasele barăci situate la baza Dealului Golgota, unde se desfășura exploatarea uraniului. La câțiva kilometri de colonia muncitorească, pe un drum ce șerpuiește prin munți, se găsesc satele Ciudanovița și Jitin, cu vechi case din piatră, odinioară locuite de numeroase familii de mineri.
Totuși, mineritul în această zonă nu a fost lipsit de pericole. Expunerea prelungită la radiații și condițiile dificile de muncă au dus la probleme grave de sănătate în rândul minerilor, o moștenire toxică a exploatării resurselor naturale.
După 1990, odată cu căderea regimului comunist și reconfigurarea economiei naționale, industria minieră din România a intrat într-un declin accentuat. Ciudanovița nu a făcut excepție. Odată cu închiderea minelor de uraniu la începutul anilor 2000, localitatea a început să se depopuleze rapid, locurile de muncă dispărând, iar oamenii fiind nevoiți să își caute altundeva un trai decent. Cei care au rămas în zonă au fost fie pensionari, fie oameni care nu au avut alte opțiuni.
Astăzi, Ciudanovița se confruntă cu provocările comune multor foste comunități industriale: infrastructura este deteriorată, clădirile miniere sunt abandonate, iar locuitorii rămași se luptă cu efectele economice și sociale ale dispariției unui sector care a definit viața localității timp de decenii. Pământul din jurul minelor, încă afectat de radiații, este un memento al costurilor ascunse ale exploatării uraniului.