Paul Călian: „Am ales avocatura din prima zi de facultate. Nu mi-am pus niciodată problema că aș merge la INM sau notariat!”
Invitat în cadrul emisiunii „Horia Nasra Show”, avocatul Paul Călian a vorbit deschis despre parcursul său profesional și despre motivele pentru care a ales avocatura încă din prima zi de facultate, fără să ia în calcul o carieră în magistratură sau notariat.
„Am ales dreptul, avocatura din prima zi de facultate, adică nu mi-am pus niciodată problema că aș merge la INM sau notariat. De ce? Tot din rațiune de vocație. Pentru că, în primul rând, mie îmi place să dezbat, nu neapărat să ascult și să analizez”, a explicat Paul Călian.
Acesta a subliniat diferența fundamentală dintre rolul unui avocat și cel al unui judecător, arătând că nu s-ar regăsi în postura de magistrat, unde echilibrul și analiza imparțială sunt esențiale: „Și atunci, ca judecător, nu trebuie să faci asta. Ca judecător trebuie să asculți ambele părți, să cântărești foarte bine argumentele ambelor părți, după care să dai o decizie bazată pe propriile tale convingeri, dar raportată la argumentele ambelor părți. Nu pot să fac asta.”
Avocatul a mărturisit că, în activitatea sa, se identifică puternic cu poziția clientului și o susține până la capăt, considerând că aceasta este esența profesiei: „Eu mă încarc cumva cu informația și poziția clientului și o susțin până la capăt, chiar dacă, de multe ori, nu stau să analizez dacă e chiar varianta corectă. Și asta consider că ar trebui să facă orice avocat. Să-și susțină poziția clientului, să-i apere drepturile, sigur, și să fie ușor părtinitor. Nu neapărat echilibrat, pentru că nu noi trebuie să facem asta.”
În cadrul discuției, Paul Călian a rememorat și perioada studenției, marcată de intensificarea activității DNA și de mediatizarea arestărilor: „În perioada în care eram noi în facultate era celebra perioadă cu spectacolul cătușelor. Vedeam arestări pe la televizor, vedeam dosare spectaculoase rezolvate de DNA în perioada aceea. DIICOT-ul nu era așa de activ cum este astăzi, dar DNA-ul era într-adevăr o forță a statului român.”
Chiar dacă profesia de procuror era, la acel moment, asociată cu ideea de forță și autoritate, avocatul spune că nu a fost niciodată atras de această zonă: „Categoric și colegii mei de atunci și opinia publică în general erau impresionate de genul ăsta de profesie, de forță, de putere, dar nu m-a tentat. Mi-am dat seama că nu aș putea să fac asta și nu mă aflu în zona aia, nu? Că aș avea o gândire, nu știu, de cealaltă parte a legii, ci pur și simplu pentru că mi se pare că și persoana acuzată și poate chiar vinovată ar trebui să fie apărată într-un fel sau altul.”
În final, Paul Călian a sintetizat alegerea sa profesională într-o formulă clară: „Și atunci mi-am asumat rolul ăsta mai degrabă decât rolul de acuzator.”
