Preotesele sângeroase ale dacilor erau renumite la Roma: Ce le făceau romanilor cu făcliile aprinse?
Preotesele dace, ca parte a civilizației dacice din antichitate, aveau un rol important în societate, chiar dacă sursele istorice și arheologice despre ele sunt relativ limitate. Prin interpretarea izvoarelor scrise și descoperirilor arheologice, putem contura o imagine a vieții și statutului preoteselor din această cultură. Ele erau parte integrantă a unei comunități de agricultori și războinici, contribuind esențial la viața de zi cu zi, la păstrarea tradițiilor și, poate, chiar la deciziile spirituale sau politice.
Un episod interesant este redat de scena XXXV de pe Columna lui Traian, unde sunt prezentați câțiva soldați romani, căzuți prizonieri, care sunt chinuiți de femeile dace.
Acţiunea se petrece pe un munte sacru, în vecinătatea unui templu, unde trei bărbați goi – din câte se pare romani, cu mâinile legate la spate, sunt torturați cu făclii aprinse, de către cinci preotese.
„Că bărbații sunt romani reiese din figurile lor rase ori cu o barbă de curând crescută și din părul capului tuns scurt. În ce privește femeile, originea lor dacă este evidentă prin costumul pe care îl poartă, cu o basma pe cap, cu o bluză cu mâneci lungi și cu un himation (n.r. mantie) lung. Prizonierii au fost daţi pe mâna preoteselor unui cult sângeros, pentru a-i chinui ritual, înainte de a-i omorî, potrivit tradiţiilor lor religioase, pe care le aveau şi vecinii lor traci, germani, sarmaţi. Ţestele soldaţilor romani ai lui Fuscus înfipte în pari pe zidurile cetăţii dace (scena XXV) confirmă obiceiul”, explica istoricul Radu Vulpe, în „Columna lui Traian” (ciMEC, 2002).
