Profesorul Vladimir Bogosavlievici, despre cartierele rău famate ale Clujului interbelic: „Cetățuia era un cartier rău famat”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Profesorul clujean de istorie Vladimir Bogosavlievici a vorbit, în cadrul podcastului „Horia Nasra Show”, despre cartierele rău famate ale Clujului interbelic, despre viața socială a vremii și despre zonele considerate periculoase de către locuitorii orașului.

Istoricul a explicat că, în perioada interbelică, existau mai multe cartiere cunoscute pentru criminalitate, prostituție ilegală sau grupări interlope, iar unele dintre aceste zone au rămas celebre în memoria orașului.

„Era Cetățuia, Ferencváros sau Sub Coastă, cum i se mai spunea. Există și scrieri despre acel cartier rău famat în care prostituția se făcea ilegal”, a declarat Vladimir Bogosavlievici.

Elevii de liceu mergeau la cinema cu pedagogul

Profesorul a făcut și o incursiune în viața de zi cu zi a elevilor din internatele clujene, povestind despre cinematografele vremii și despre distracțiile accesibile tinerilor: „Elevii de liceu aveau posibilitatea să meargă la distracție de la internat, pentru că existau internate destul de scumpe. De exemplu, internatul actualului liceu Barițiu era pe strada Horea, la numărul 52”, a explicat istoricul.

Acesta și-a amintit și de cinematograful Rio, foarte popular în perioada interbelică pentru filmele western: „Cinci lei era biletul la filmele western. Era cinematograful Rio, lângă Facultatea de Psihologie și Pedagogie. Ulterior s-a numit Muncitoresc. Era foarte frecventat în perioada interbelică pentru că se difuzau filme cu cowboy”, a spus profesorul.

Tot atunci, istoricul a revenit și asupra fenomenului prostituției ilegale din Cetățuie: „Dar 5 lei era și prestația, pun ghilimelele de rigoare, a studentelor de pe Cetățuie”, a afirmat acesta.

Cetățuia, „cartierul bagabonților interbelici”

Profesorul Bogosavlievici a explicat și originea denumirii Cetățuia, legată de fortificația habsburgică ridicată în zonă după anul 1718: „Cetățuia era un cartier rău famat. Numele vine de la cetatea habsburgică ridicată acolo. Maghiarii îi spuneau Fellegvár, adică cetatea dintre nori”, a explicat istoricul.

Potrivit acestuia, în apropierea unităților militare funcționau adesea și case de toleranță: „Întotdeauna unde era unitate militară exista și Lampa Roșie. Lampa Roșie era semnul distinctiv al caselor de plăcere sau al bordelurilor”, a spus profesorul.

Cartierul Între Ape și zona muncitorilor care transportau lemne

Istoricul a vorbit și despre cartierul Între Ape, cunoscut în trecut drept o zonă problematică a Clujului: „Între Ape nu era zona de astăzi, de lângă Sala Sporturilor și BT Arena. Inițial, acolo locuiau cei care transportau lemnele aduse de la munte pe Canalul Morii”, a explicat acesta.

După dezvoltarea căii ferate și apariția gării în anul 1870, transportul lemnelor pe apă a dispărut, iar cartierul a rămas o zonă săracă și dificilă pentru autorități: „Casele au rămas, dar cartierul a devenit unul cu multe probleme pentru poliția vremii”, a afirmat profesorul.

„Bufnița”, cartierul în care nici poliția nu prea intra

Vladimir Bogosavlievici a amintit și de alte cartiere considerate periculoase în Clujul interbelic. „Un alt cartier rău famat era Bufnița, din zona Iris, mai sus de fosta fabrică Porțelanul. Pe acolo nici poliția nu prea intra”, a declarat istoricul.

Potrivit acestuia, zona era locuită în special de oameni foarte săraci și marginalizați social.

Profesorul a vorbit și despre zona din apropierea actualului cartier Zorilor, unde existau grupări violente: „În zona aceea erau cuțitarii Clujului. Nu prea aveai ce căuta pe acolo”, a spus acesta.

Mănășturul, un „cartier-sat” al Clujului interbelic

Istoricul a explicat că Mănășturul avea o structură diferită față de celelalte cartiere ale orașului: „Mănășturul era un fel de cartier-sat. Abia din 1895 a fost integrat administrativ în Cluj”, a afirmat profesorul.

Prin relatările sale, Vladimir Bogosavlievici a oferit o imagine amplă asupra vieții sociale din Clujul interbelic, descriind atât zonele elegante ale orașului, cât și cartierele mărginașe, marcate de sărăcie, criminalitate și marginalizare.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google