Revelionul nepalez si coprofagii nationalisti. Ienci: Nepalezul munceste acolo unde romanul nu mai vrea si isi permite sa nu mai munceasca de mult

Daca am vazut pe la altii cum imigrantii arabi sau nord-africani ai lui Merkel dau in cap si violeaza sub privirea si atitudiea suspect de blanda a autoritatilor germane sau franceze, cum manifesta desantat si impotriva bunului simt public pentru tot soiul de chestiuni straine de tarile in care si-au gasit refugiul si viata mai buna, e musai sa gasim si la noi ceva asemanator, sa agitam vreo spaima cat de mica, vreo banuiala sau fobie cat de minuscula.

Cateva site-uri de presa nationalist-coprofage cu asta s-au ocupat in ziua de Anul Nou. Sa recunoastem, a fost si sezonul, s-a mancat si s-a baut mult, deci trebuia sa existe cineva care sa proceseze devorator atata resursa pe mai departe. S-au si gasit, la nivel figurativ, cei care sa o faca si apoi altii, care sa se exprime veninos pe retelele sociale, sa incalzeasca atmosfera plictisita si glaciala a acestui revelion cu ceva, macar cu o teama despre nimic.

Ca teama despre nimic e sa te uiti cu ochi bulbucati si sa infierezi cateva sute, poate o mie de oameni adunati pasnic si pe saracie sa serbeze trecerea dintre ani dimpreuna cu ai lor, cati or mai fi ajunsi pe meleagurile astea. Cam atat si nimic mai mult au facut nepalezii adunati la statia de metrou Titan in seara de ajun de Anul Nou.

Vreo atitudine dusmanoasa? Nu. Vreo lozinca urlata cu Allah si legea lui -aia de taiat mainile la hoti si alungat curvele cu pietre? Nuuuu, desi tare bine s-ar mai potrivi unei natii ce a dus si hotia si curvia la nivel de arta, de la al cu țâța-n gura pân’ la ăl cu barba sura proptit in prime-timeurile televiziunilor pe post de prim-ministru, cu ordonanta „trenulet” in bot.

Niste oameni sositi legal, care muncesc legal, serios si isi platesc darile dupa lege,

niste oameni infometati sa faca ore suplimentare -ca doar pentru asta au venit, sa munceasca, in timp ce ai nostri au o mie de motive sa fenteze programul de opt ore pe cele mai diverse si bizare motive, de la luat copilul de la gradinita pana la taiat porcul sau alta indeletnicire epocala de weekend,

niste oameni care muncesc si fac sa se miste domenii si meserii, in care romanilor le pute sa se mai implice sau pentru care au considerat ca e sub nivelul si orgoliul lor sa se mai instruiasca,

niste oameni decisi sa lucreze de dimineata pana seara pentru o suma reprezentand garantia prezentului si o consolare a unui viitor incert, cand asistatul social roman prefera sa se intoarca pe cealalta parte in culcus,

au decis sa se adune intr-un moment mai emotional, asa, sa se simta pret de cateva ore mai putin singuri, mai putin indepartati de familie si de patria lor de la mii de kilometri distanta.

S-au adunat si au inteles sa isi reverse cate ceva din ce au adunat in suflet, dupa un an de munca prin straini, pe bicicleta sau scuterul de la Glovo, cu matura in mana pe la societatile de salubrizare, cu lopata sau mistria pe santiere, cu atatea alte unelte -prelungiri ale mainilor harnice si nu de putine ori pricepute, in destule afaceri mai mici sau mai mari ale romanilor, salvate de munca lor, in lipsa dorintei si priceperii acelorasi romani.

S-au comportat asa cum o fac ai nostri de atatea decenii prin Occident, cu acelasi dor si tristete a departarii in suflet, sentimente cu care umplem versurile manelelor ascultate in timp ce vituperam pe retelele sociale impotriva unora in aceeasi situatie.

Nepalezul din Romania e departe de nesimtirea, sfidarea si ticalosia asistatului social arab sau magrebian, adunat in ciurda infractionala pe teritorii intregi din Marsillia, Paris, Bruxelles, Stuttgart sau Berlin, nu are timp de militantisme politice, nu isi reclama drepturi si obiective in numele unui Jihad cuceritor si colonizator, nu isi incaseaza indemnizatiile fara munca si alocatiile pentru prunci aruncati strategic in lume, in scop de sursa de venituri si viitoare investitie in grup infractional organizat, nu isi proclama propriul mod de viata dobandit si propriul model civilizational in detrimentul unei maoritati pasive si primitoare. Nepalezul munceste acolo unde romanul nu mai vrea si isi permite sa nu mai munceasca de mult, cu calitatile si atitudinea potrivite pentru banul pe care il primeste luna de luna.

Asta ar trebui sa vada toti autoproclamatii nationalisti cu voce publica, toti facatorii de stiri nelinistiti de revelionul asta, toti ineptii revansarzi si ipohondrii pe taste ai inceputului de an.

In felul asta, nationalismul autentic ar fi salvat.

In felul asta nu am mai avea personaje toxice si coprofage in spatiul public, care il compromit si il denatureaza.

In felul asta ar dobandi greutatea ce si-o merita in societate, fara cei mancatori de cele necurate.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie