Sanctuarul circular de la Sarmizegetusa Regia: Discul din andezit arată soarele şi caracterul urano-solar al religiei geto-dacice

Complexul de sanctuare este aşezat la circa 100 metri de poarta de est a cetăţii şi este legat de aceasta printr-un drum pavat, denumit şi via sacra. Sanctuarele sunt de formă patrulateră (Sanctuarul mare de calcar, Sanctuarul mic de calcar, cele două Sanctuare patrulatere de andezit şi Sanctuarul mare de andezit) şi de formă rotundă (Sanctuarul mare circular şi Sanctuarul mic circular). S-au păstrat din ele bazele de coloană din piatră, pe care se ridicau coloane de lemn sau de andezit. Sanctuarul mare este reprezentarea în piatră a calendarului dacic. Discul solar, din andezit, reprezintă soarele şi arată caracterul urano-solar al religiei geto-dacice.

Săpăturile arheologice au început în anii 1950, sub conducerea lui Constantin Daicoviciu. Atunci au fost scoase la iveală cetatea şi complexul de sanctuare. Au urmat numeroase campanii de săpături în anii ’60-’80. Printre descoperirile arheologice cele mai importante se distinge vasul de cult cu inscripţia DECEBALVS PER SCORILLO (Decebal fiul lui Scorillo, traducere asupra căreia savanţii încă se mai află în discuţii).

„Încă de la descoperirea sa în 1959 erau semnalate degradări semnificative, aproape jumătate din «discul de andezit» fiind distrus. Situaţia nu s-a îmbunătăţit după lucrările de restaurare din 1979-1981, reparaţiile cu mortar de ciment contribuind la continuarea degradării. Sunt vizibile numeroase fisuri şi fracturi adânci ale pietrei. Piesa de scurgere, în formă de lighean, extrasă din poziţia originară, se află depozitată lângă altar”, se arată în expertiza tehnică a sitului arheologic.