Țigările de altădată, țigările fără filtru, atât de iubite în România. Care erau cele mai fumate mărci?

În perioada comunistă, industria tutunului din România era monopolizată de stat, ceea ce a determinat o serie de particularități în ceea ce privește producția și distribuția țigărilor. În acest context, anumite mărci de țigări românești au devenit extrem de populare și reprezentative pentru acea epocă.

Carpați – Carpați a fost una dintre cele mai cunoscute și consumate mărci de țigări din România comunistă. Aceste țigări erau produse din tutun autohton și erau cunoscute pentru prețul lor accesibil, chiar dacă nu ofereau întotdeauna cea mai plăcută experiență de fumat. Carpați a fost preferată de majoritatea populației datorită costului scăzut.

Naționale – O altă marcă foarte populară în perioada comunistă era Naționale. Aceste țigări erau considerate de o calitate puțin superioară față de Carpați și erau adesea preferate de cei care doreau un produs mai bun, dar la un preț rezonabil. Naționalele erau frecvent întâlnite și aveau un statut social ușor mai ridicat.

Bucegi – Țigările Bucegi erau situate între Carpați și Naționale în termeni de calitate și preț. Această marcă oferea o alternativă pentru cei care doreau să încerce ceva diferit fără a se îndepărta prea mult de prețurile accesibile.

Marasesti – Marasesti era cunoscută pentru tutunul său robust și aroma distinctă. Deși nu era la fel de populară ca alte mărci, avea un grup loial de consumatori care apreciau calitatea constantă a produsului.

Snagov – Snagov era o marcă apreciată pentru tutunul său de calitate mai bună. Deși prețul era ceva mai ridicat, Snagov oferea o experiență de fumat mai rafinată pentru cei care își permiteau să plătească mai mult.

Amiral – Amiral era o altă marcă cunoscută în perioada comunistă. Aceste țigări erau produse dintr-un amestec de tutunuri și erau considerate de o calitate medie, fiind preferate de fumătorii care căutau o alternativă la mărcile mai populare.

Flamura – Flamura era o marcă de țigări care se distingea prin ambalajul său distinctiv și tutunul de calitate decentă. Era o opțiune pentru cei care doreau să încerce ceva diferit în contextul limitat al pieței comuniste.

Plugarul – Plugarul era o marcă destinată în principal muncitorilor și celor cu venituri mai mici. Aceste țigări erau foarte accesibile ca preț, dar calitatea lor era, de asemenea, pe măsură. Cu toate acestea, Plugarul a avut un loc important în peisajul consumului de tutun din acea perioadă.

România – România era o marcă de țigări care se bucura de o oarecare popularitate datorită calității sale moderate și a prețului accesibil. Era o opțiune de mijloc pentru fumătorii care căutau un echilibru între cost și calitate.

Bucegi Lux – Bucegi Lux era o variantă superioară a țigărilor Bucegi, destinată celor care doreau o experiență de fumat mai rafinată. Aceste țigări erau produse dintr-un tutun de calitate mai bună și aveau un preț corespunzător, fiind preferate de cei cu venituri mai mari.

În perioada comunistă, piața țigărilor din România era caracterizată de un număr limitat de mărci, fiecare cu propriile sale caracteristici și niveluri de calitate. Mărcile autohtone precum Carpați, Naționale și Bucegi au dominat piața, reflectând realitățile economice ale epocii.