Un fierar, un cărbunar și un geamgiu din Apuseni, tezaure umane vii: Până în 25 aprilie, clujenii pot să vadă măiestria păstrătorilor de tradiție într-o expoziție!

În perioada 14 – 25 aprilie, clujenii și nu numai sunt invitați la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca pentru a vizita expoziția dedicată Tezaurelor Umane Vii din județul Cluj, o inițiativă culturală care aduce în prim-plan oameni extraordinari și meșteșuguri tradiționale aflate pe cale de dispariție.

Această expoziție oferă publicului ocazia de a descoperi poveștile autentice ale celor care păstrează cu sfințenie valorile, limbajul, meșteșugurile și ocupațiile moștenite din generație în generație.

În mod special, zona montană a Apusenilor, aflată în sud-vestul județului Cluj, a fost recunoscută oficial de Ministerul Culturii pentru bogăția și diversitatea patrimoniului său cultural imaterial. Trei reprezentanți emblematici ai acestei regiuni au primit titlul onorific de Tezaur Uman Viu, o distincție care onorează:

𝐒𝐈𝐌𝐈𝐎𝐍 𝐃𝐑𝐈̂𝐍𝐃𝐀, fierarul din Măguri (comuna Măguri Răcătău), a primit în 2023 titlul de Tezaur Uman Viu, acordat de Ministerul Culturii, la inițiativa UNESCO.

Căuaciul „Simionu Florii” este ultimul fierar din satul său izolat, aflat la 1250 m altitudine, reprezentativ pentru zona etnografică Mocănimea Gilăului.

El continuă tradiția familiei, deoarece a învățat meseria încă de mic de la tatăl și bunicul patern, ambii fierari. După terminarea celor 8 clase, ar fi vrut să meargă mai departe cu școala, căci i-a plăcut cartea, însă a fost nevoit să rămână în gospodărie și să ajute în atelierul tatălui, fiind unicul copil.

La 20 de ani potcovea singur caii, iar din 1975 are propria fierărie. În activitatea de peste 45 de ani, cel mai mult a avut de lucru la potcovitul cailor, boilor, vacilor și chiar a măgarilor. Totodată, a confecționat grape și securi, piese pentru pluguri și căruțe, pe care le vindea în sat sau la târgul din Gilău. Clienții săi veneau din: Someșu Rece, Măguri Răcătău, Mărișel, Gilău și chiar de mai departe.

𝐈𝐎𝐀𝐍 𝐆𝐎𝐆𝐀, geamgiul vorbitor de gumuțească din Bociu, Munții Apuseni, a primit în 2024 titlul de Tezaur Uman Viu, acordat de Ministerul Culturii.

Acest mic colț de rai, ascuns la poalele Vlădesei, păstrează urmele puternicei comunități de geamgii care exista aici odinioară. Meseria era specifică zonei, itinerantă și presupunea plecarea din sat spre mari orașe de dincolo de Carpați, cărând în spate tolba cu sticle pentru înlocuirea geamurilor sparte.

Luț, cum este poreclit, vorbește încă gumuțeasca sau limba de sticlă, considerat de specialiști singurul argou profesional din România, inventat și folosit exclusiv de geamgii din Apuseni pentru a se face înțeleși doar între ei.

A învățat limbajul de mic copil, în familie, deoarece tatăl, unchiul și bunicii au fost, cu toții, geamgii. La 13 ani a plecat cu căruța cu geamuri la Slobozia, însoțindu-și unchiul, fiind prima oară când a folosit acest limbaj învățat acasă.

Apoi, a umblat cu geamuri în spate în întreaga țară timp de peste 20 de ani.

După apariția termopanelor, această meserie a intrat în declin. Ioan Goga s-a așezat în București, a deschis propriul atelier de tăiat sticlă, care acum este dus mai departe de fiul său, Daniel. Pe acesta, bineînțeles, l-a învățat gumuțeasca, la fel cum făceau toți geamgii cu urmașii lor.

Festivalul Geamgiilor, organizat începând cu 2023 în Bociu, este prilej pentru Ioan Goga și pentru comunitatea din sat, împrăștiată în toată țara, să se reîntoarcă vara de sărbători, să vorbească la masă în gumuțească, împreună cu urmașii, căci „limba de sticlă” trebuie transmisă mai departe, ca element de identitate locală.

𝐈𝐎𝐒𝐈𝐅 𝐁𝐎𝐑𝐃𝐄𝐀, cărbunarul de la Muntele Rece, comuna Măguri Răcătău, se ocupă și în prezent cu producerea cărbunilor din lemn, numărându-se printre foarte puținii astfel de meșteri rămași în Munții Apuseni.

Are mereu ridicate una-două bocșe, prin care produce cărbuni în modul tradițional, învățat încă din copilărie, de la bunicul și tatăl său, ambii cărbunari. Ridică cu ușurință o bocșă, deprindere formată în cei peste 40 de ani de meșteșug, fiind ajutat adesea de soția sa, Ileana.

Pentru că duce mai departe un meșteșug milenar cu ajutorul căruia au funcționat fierăriile și moara din zonă, Ministerul Culturii i-a acordat în 2022 titlul de Tezaur Uman Viu.