USR cam dă de pământ cu Laurențiu Nistor: „Județ cu potențial, caut lideri cu viziune” Interesant, prefectul Călin Marian dă like.
Oana Biriș și Pollyanna Hangan s-au pus pe făcut opoziție la Deva. Și dă-i și luptă, și dă-i și luptă. De această dată, Biriș lovește fix în inimă ștabimea județului, fără să ofere nume, însă săgețile spre Consiliul Județean Hunedoara și Laurențiu Nistor sunt clare.
Mai interesant este faptul, că fost ei coleg de la Prefectură, Călin Marian, a găsit de cuviință să-i dea un like. Adică, aliați, aliați cu PSD-ul la nivel național dar la nivel județean, PNL-ul ar crește oleacă din cei 20% plus minus în care este.
Bun, dar care este bilanțul făcut de Biriș, liderul USR Hunedoara, administrației județene din ultimii ani?
„Județ cu potențial, caut lideri cu viziune
Hunedoara. Județ cu poveste și multe lucruri de oferit: de la peisajele montane superbe în orice anotimp, rezervații, parcuri naționale, zimbri, floră protejată, Geoparcul Dinozaurilor, cetăți dacice și medievale, la biserici vechi, cătune pierdute în sălbăticia piscurilor sau a coamelor de dealuri, tradiții unice, porturi populare pline de simboluri, folclor bogat, obiceiuri aduse din moși-strămoși; de la castele, muzee și clădiri de patrimoniu la comori populare păstrate în casele țărănești, trasee prin păduri fascinante sau delicii culinare specifice fiecărei zone din județ. Iar lista poate continua.
Parafrazându-l pe Marin Sorescu, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Hunedoara. Dar partea poetică se încheie aici. În lipsa unei viziuni de dezvoltare a acestei regiuni atât de bogată în cultură, istorie, tradiții și oameni, frumusețea locurilor și zestrea lor, invocate la foc continuu de liderii politici, mai ales în campaniile electorale, rămân necunoscute și neexploatate în interesul județului. Veți spune, poate, că avem destui turiști care vin la Castelul Corvinilor, la Sarmizegetusa Regia și Ulpia, pe urmele dinozaurilor pitici din Țara Hațegului ori pe pârtiile de schi de la Straja și din Parâng. Comparativ cu potențialul turistic al județului Hunedoara, cred eu, acest număr de turiști este foarte mic. Mai mult decât atât, Hunedoara este de regulă un județ de turism de tranzit și mai puțin o destinație turistică în sine.
Despre posibilitățile ratate în zona dezvoltării turismului hunedorean s-au scris deja sute de pagini și cam tot degeaba. Autoritățile îi dau înainte cu planurile mărețe și mai modernizează câte un drum, pe ici, pe colo, pe care trebuie să ne bucurăm dacă nu îl închid imediat după tăierea panglicii. Da, avem un oarecare număr de kilometri circulabili de drumuri județene (455 din totalul de 1.325, conform unui raport al Consiliului Județean), dar restul sunt fie „în stare medie de uzură” (adică 232 de kilometri), fie în stare proastă sau deplorabilă (restul de kilometri rămași). Conform ultimelor date publice, încă avem în Hunedoara 230 de km de drumuri județene pietruite și 140 de kilometri de drumuri de pământ. Am avut promisiuni de investiții pentru domeniile schiabile din Valea Jiului, cu ele am rămas. Iar dacă ne apucăm să căutăm printre promisiunile electorale din ultimii măcar 20 de ani, județul Hunedoara ar fi trebuit să fie o mică Elveție până acum.
Nu este. Și nici semne că s-ar îndrepta spre așa ceva nu sunt. Ceea ce ar fi putut deveni în ultimii doi ani, măcar, ar fi fost o destinație pentru cei care lucrează de acasă. Pandemia de Covid-19 a încurajat telemunca, așa că, nemaifiind condiționați de a sta ore în șir într-un birou, oamenii au realizat că pot lucra și din vârful muntelui, cu condiția să aibă acces la internet, o infrastructură rezonabilă și utilități decente. Putea județul Hunedoara să ofere așa ceva? Nu ar fi fost dificil, cu puțină inițiativă și viziune. Dar aceste două calități au lipsit și lipsesc în continuare din administrația județului. Astfel, Hunedoara ratează și posibilitatea de a deveni o destinație pentru telemuncă. Iar asta se întâmplă în condițiile în care o recentă analiză a publicației spaniole 20 Minutos pune România pe locul trei în top zece al țărilor considerate cele mai bune locuri pentru munca de la distanță și bucuria descoperirii. Locul trei ocupat de România pe podium vine datorită prețurilor atractive pentru închirieri pe termen lung și datorită gastronomiei locale.
Un exemplu de succes în acest context se vede în partea de Apuseni aferentă județului Cluj, spre exemplu, unde autoritățile au înțeles din timp oportunitatea și au realizat investiții în infrastructură. Mutarea urbanului spre rural era o tendință timidă înainte de pandemie, cât despre munca la distanță – aceasta părea rezervată unui procent extrem de mic de populație, la noi. Pandemia a schimbat însă paradigma: în primul rând, restricțiile de călătorie au făcut ca oamenii să înceapă să descopere turismul de acasă, iar, în al doilea rând, posibilitatea de a lucra de acasă i-a făcut să își dorească să facă asta din mijlocul naturii.
Ce a făcut județul Hunedoara, în aceste condiții? Nimic. Zeci de case țărănești, în toate zonele județului, stau nefolosite. Pensiuni goale sau arareori vizitate. Investițiile în infrastructură sunt ca inexistente. Județul nu are o strategie turistică unitară, iar în multe locuri ajungi cu greu, mai mult pe ghicite, pentru că nu sunt indicatoare – ori sunt foarte vechi și nu mai corespund realității din teren. Primăria Buceș este singura din județ care are în derulare, de mai mulți ani, o campanie de repopulare a localității, prin care administrația locală promovează locuințele țărănești din regiune, scoase la vânzare cu prețuri rezonabile pentru cei interesați să se relocheze într-un spațiu liniștit ori să pornească o mică afacere turistică. Acest model putea fi transpus de mult la nivel județean, preluat de alte comune, promovat de administrația județeană. S-a întâmplat așa ceva? Nu, firește, pentru că preocupările liderilor județului sunt altele – stimulente financiare și sinecuri pentru cei care îi susțin.
Dacă nu ești de-al locului sau nu ai mai fost într-o zonă, ai toate șansele să te rătăcești încercând să ajungi, spre exemplu, pe malul lacului Cinciș pentru priveliște și o fotografie cu excursia de weekend. Să nu mai vorbim de a vizita satele izolate, unde cei interesați pot găsi chiar și case de vânzare: dacă nu ai norocul să dai peste un localnic să te îndrume, riști să faci cale întoarsă ori să te afunzi în codru pe vreun drum forestier de pe care cu greu mai ieși la liman. Exemplele pot continua, căci nu sunt puține. Iar aceasta ne aduce înapoi la problema lipsei de viziune a administrațiilor județene care s-au succedat de atâția ani. Avem un județ cu un uriaș potențial, ce facem cu el?
Deocamdată, tot ceea ce se face concret și cu strategie vine din zona de inițiativă privată sau pe filiera parcurilor naționale, geoparcuri, rezervații. Dar, din nou, aceste planuri vizează destinații specifice, nu tot județul. Este o discrepanță ce s-ar putea reduce, dacă ar exista viziune în acest sens. Cred cu tărie că județul Hunedoara poate fi o destinație în sine, în totalitate, nu doar pe alocuri, și un spațiu în care cei angrenați în telemuncă să își găsească oaza de liniște pentru a fi eficienți și, totodată, să se bucure de noi descoperiri – istorice, geografice, culinare, spirituale. Însă nu cu actuala administrație sau cu administrații fără deschidere înspre a accepta idei și sugestii care să transforme în bine județul.
Județ cu potențial, merit lideri” a descris Oana Biriș, din perspectiva ei, starea de fapt a județului Hunedoara.
Un comentariu care vine de la un(o) userist(ă) nu are nicio relevanță ! Cred că mult mai pertinente ar fi comentariile unui moț sua unui pădurean ,cu adevărat trăitor in acest județ !
Prefectul Calin Marian ii da like doamnei nu pentru postare, ci pentru ca într-adevăr este frumoasa si deșteaptă ca acasă nu are așa ceva, are o așa zisa iubita grasa, urata si p…..a pe deasupra.