Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

Voicu Ienci: Calin Georgescu si evadarea din Matrix

Voicu Ienci: Calin Georgescu si evadarea din Matrix

Voi incerca in cele ce urmeaza sa schitez, pe cat ma pricep, un profil intelectual si psihologic al domnului Calin Georgescu. Este foarte important sa fac acest lucru, intrucat acesta a lasat o teribila si paradoxala perceptie a propriei staturi publice in ultimele luni, de la adulatie la negare persiflanta. Cred ca ambele extreme sunt cel putin inexacte, daunatoare si nedrepte, atat in ce priveste contextul actual si ce reprezinta dl. Georgescu, cat si in ce priveste atitudinile si starile create in jurul sau.

Imi cer scuze anticipat, ca voi putea sa jignesc unele sensibilitati ale unui cititor sau altul, dar a incerca sa intelegi anumite lucruri despre cineva, presupune inevitabil a judeca persoana respectiva, adica a o trece prin sita deasa a propriilor valori, diferente mai mult sau mai putin obiective si chiar sentimente ale celui care o face.

Prin urmare sa-i dau drumul:

Calin Georgescu provine dintr-o familie cu traditia unor generatii de preoti.

Asta ii poate explica foarte bine nu atat filonul intelectual, cat obstinatia spre situarea oricarui subiect in context spiritual, folosirea unui limbaj in consecinta. Orice profesie este adusa de cel care o practica in casa si impartasita familiei si, mai ales copiilor educati de persoana in cauza. Prin tot ceea ce spune, un preot transmite si celor mai tineri membri ai propriei familii aceasta inclinatie spre spirit si diferitele lui subiecte.

Mediul ideologic al familiei Georgescu a fost legionar sau marxist?

Resping din start mizeria imprastiata de domnul Bichir, aceea ca mama lui Calin Georgescu a fost membra a miscarii legionare. Personal am avut un caz similar in familie, cu bunicul din partea mamei demascat intr-o sedinta de partid ca fiind legionar si reusind sa se salveze in extremis prin dovedirea faptului ca nu avea varsta necesara la timpul respectiv ca sa fie asa ceva.

Mama domnului Calin Georgescu este in aceeasi situatie. Ca nu a fost legionara o confirma insusi faptul ca si-a desfasurat cariera in secretariatul ministrului agriculturii in anii ’60 -o zona in care cadrele erau atent alese, pe baza unor biografii atent studiate.

Asadar fapte care sa ateste o implicare legionara a familiei nu cred ca fi existat sau, cel putin, nu relevante si incriminatorii.

Ca au existat in casa simpatii legionare si discutii in cerc intim despre acest lucru este foarte posibil. Traditia preoteasca si filonul ortodox al familiei este foarte probabil sa fi fost atins de conceptia si idealurile legionare.

Adaug totodata obsesia domnului Georgescu pentru daci si maniera mitizanta in care acesta crede si se manifesta in directia aceasta.

Legionarii vedeau in daci esenta ce trebuia reinviata in romanismul ce urmeaza a fi reconstruit, bazandu-se in primul rand pe o similitudine intre presupusul monoteism zamolxian si monoteismul crestin. Domnul Georgescu, in exprimarile dumnealui, ne lasa in coada de peste atunci cand vine randul sa intelegem in ce crede mai mult: in Zamolxe, in Hristos sau in amandoi, confundandu-i.

Privind in ansamblu mediul in care domnul Georgescu si-a desfasurat copilaria si adolescenta, l-as considera mai degraba dual si tranzactional, in care convingerile autentice accepta practica unui compromis conjunctural, al vremurilor, o explica si o pun intr-o forma logica, dar si creeaza senzatia si mitul unei suferinte a celui intrat in sistem, dar care pastreaza convingerea intima bine ascunsa, asteptand ceasul unei eliberari, cand sa se exprime si sa actioneze exact impotriva sistemului in care a trait si din care a fost parte.

Este un sentiment foarte des intalnit la cei nascuti in perioada comunismului, care sufereau doua tipuri de educatie -cea de acasa, cu accente oculte, si cea din mediul public, obligatorie ca manifestare si salvare de la opresiunea oficiala.

Manifestarile de dupa eliberarea din aceasta dilema vorbesc foarte mult de gradul conflictului interior. Calin Georgescu neaga comunismul ca pe un rau elementar, face un cult pentru membrii rezistentei la acesta, dar in acelasi timp il accepta si propovaduieste in moduri disimulate in viziunea despre dreptatea sociala, recunoaste anumite avantaje ale vietii in societatea comunista, pentru ca mai apoi sa inglobeze totul intr-o desfasurare istorica ce presupune o reconstructie a definitiei tarii, natiunii, trecutului, viitorului in spirit patriotic. Mai mult, in cel mai antagonic si dialectic spirit marxist, pune intreaga problema in termenii luptei intre doua categorii: patriotii -cei care lupta pentru istorie, traditie, spiritualitate si idealul suveranitatii si dreptatii intre oameni si popoare, si vandutii -globalisti, tranzactionali si oportunisti, atei fara Dumnezeu, pioni ai conspiratiilor mondiale, slugi ale intereselor straine in societatea romaneasca apasata, jefuita si in disolutie.

Domnul Calin Georgescu urmeaza cursurile unei facultati de imbunatatiri funciare la inceputul anilor ’80.
Chiar in perioada de studentie a domnului Georgescu, alaturi de alte cateva profile politehnice, imbunatatirile funciare erau percepute ca un domeniu devenit cenusareasa. In comparatie cu arhitectura sau constructiile civile, la imbunatatiri funciare dadeau examen de admitere cei de pe la mijloc spre coada unei clase bune de liceu, aceia care nu se simteau apti de o admitere la profiluri mai cautate, aceia care nu acceptau nivelul mai precar al unuia cu studii medii si isi doreau sa continue sub titulatura de intelectual, desi nu beneficiau de un nivel academic decat cel mult la limita de jos a intelectualului.

Bineinteles, am rugamintea sa nu confundati cu starea de lucruri de acum, cu standardele actuale sub nivelul marii ale invatamantului din 2025, pentru ca nu veti intelege nimic, iar afirmatiile mele va vor produce confuzii grave. Nivelul celui cu imbunatatiri funciare de atunci este mult peste nivelul absolventilor de facultati de fite actuale, intrucat exista o disciplina dobandita inca din liceu a muncii si pregatirii individuale, un bagaj de cunostinte acumulat si structurat incomparabil cu ce observ acum.

Nu faceti nici greseala sa ii comparati pe studentii anilor ’80 cu politehnistii interbelici, pentru ca cei din urma -dincolo de pregatirea de specialitate, detineau o vasta cultura generala, cu 2-3 limbi stapanite la perfectie, cu idei pertinente in filozofie si cunostinte solide de istorie si literatura, etc.

Asadar, la intrarea in viata profesionala, il gasim pe domnul Calin Georgescu drept un intelectual wanna be, posibil bine pregatit pe specialitatea lui dar departe de pertinenta in domeniile umaniste, pe care le va vana de acum incolo si in care va interveni permanent cu acea dorinta a aceluia care vrea si nu poate fi, pentru ca nu il lasa propria statura intelectuala dobandita.

Ceea ce vad din toate interviurile acordate, obsesia de a prezenta metaforic concluzii in domenii departe de baza dumnealui profesionala, imi vorbeste de o dorinta organica de a epata in ceea ce stapaneste prea putin, in ceea ce detine ca bruma de cunostinte si spoiala.

Dumnealui ne vorbeste despre Eminescu incercand sa ne socheze cu ce spune, prezentand finalul indepartat ale unei insiruiri de rationamente, evocandu-l ca un inamic cu care romanii de azi trebuie sa obtina o impacare. In fapt, dumnealui se refera la publicistica eminesciana -una violenta, contondenta, chiar extremista dupa anumite standarde actuale si, mai ales, profund incorecta politic.

Ce incearca domnul Georgescu sa ne transmita e ca romanii nu trebuie sa se lase dusi de nas de ideologia corectitudinii politice, ci sa descopere articolele de presa ale lui Eminescu intr-o cheie mai apropiata de esenta nationala, a ceea ce romanii trebuie sa rememoreze si sa reconsidere.

Similar se refera la Iisus Hristos, pe Care si-l doreste eliberat de ereziile si sofiismele actuale, readecvat imaginii din icoane si scrierile patristice.

Pe fond, ce incearca sa transmita dumnealui nu e nimic rau, dar maniera si estetica discursului, concluzia aruncata precum o placinta introductiva fractureaza logica si starneste hilaritate, dezgolindu-l de hainele pe care dumnealui insusi doreste sa le etaleze, care va sa zica aratand ca ele nu exista.

Domnul Georgescu nu este un neinteles de catre prosti, ci unul care este prea sarac intelectual sa propuna ipoteza, sa desfasoare analiza si sa ofere argumentatia si abia la final sa formuleze concluzia.

Domnul Georgescu este si foarte frustrat de acest lucru, intrucat nu se multumeste sa concluzioneze, ci tranteste si o ditamai metafora naucitoare, incercand sa pozeze ca spirit el insusi, vorbind de alte mari spirite.

Daca am putea vorbi de impostura naturala derivata din frustrare organica, domnul Calin Georgescu este exemplul elocvent si perfect al celui care vrea sa fie Leonardo da Vinci si sfarseste prin a deveni personajul lui H.C. Andersen din Hainele cele noi ale imparatului.

V-am dat studiul de caz si exemplul clasic al unei frustrari a dumnealui, dar asta nu il transforma nici in vreun desavarsit nemobilat intelectual, nici in vreun nebun, ci doar intr-un om care isi doreste prea mult cu prea putin si care este obsedat de propria persoana si imagine, nu de subiectul pe care il discuta.

Un alt aspect al perioadei de formare a dumnealui il reprezinta studiile desfasurate in strainatate, cu acceptul si concursul statului comunist, dupa 1986.

Intr-o vreme in care iesirile profesionale si chiar turistice in afara lagarului socialist erau rarisime, cu atat mai mult intr-o perioada in care regimul ceausit dadea semne de inchidere si izolare chiar si fata de tarile surori intru ideologie, in care orice cerere in acest sens producea agitatie in militie si securitate, era puricata ingrozitor si se solda in imensa majoritate a cazurilor cu un refuz, domnul Calin Georgescu este un mare norocos, avand acces in Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.

Un tanar scolit si sportiv, de origine verificata si validata prin cariera profesionala a mamei dumnealui, este lasat la studii in Occident de statul comunist, neavand nici carnet de membru PCR -partid din care Calin Georgescu nu a facut niciodata parte. Aplicand un rationament elementar, toate aceste aspecte nu pot duce decat la o singura concluzie -domnul Georgescu a fost recrutat de securitate si incadrat ca ofiter al Directiei de Informatii Externe.

Fiind cunoscute foarte bine practicile securitatii comuniste si ale organelor de partid din epoca, indiferent de performanta in scoala, nu puteai ajunge in acest punct fara a fi inregimentat in prealabil in sistem. Fara sa vreau, situatia de atunci a domnului Georgescu nu ma lasa sa nu fac o paralela cu stagiul academic la Heidelberg a Preafericitului Daniel Ciobotea si, inevitabil, sa trag concluzii similare despre amandoi in aceasta privinta.

Asadar, oricat s-ar stradui dumnealui sa nege sau sa ignore, anii de dupa ’86 si pana la Revolutie sunt dovada indubitabila a apartenentei sale la securitatea romana, a incadrarii dumnealui in structurile operationale externe.

Practica trimiterii ofiterilor sub acoperirea de studenti sau cursanti in diferite tari -mai ales pentru sustinerea unor legaturi cu structuri operative a altor state a fost larg raspandita, daca nu universala. Sa ne gandim numai la miile de studenti din statele Europei de Est -arabi (din tot Orientul apropiat), iranieni sau din state ale Africii, multi dintre ei cu misiuni clare -militare sau informative. De asemenea, sa nu ii uitam pe studentii romani plecati legal in statele occidentale, in URSS, China sau Coreea de Nord in aceeasi epoca.

Ca domnul Georgescu a fost un ofiter DIE nu este un lucru deloc rau, dimpotriva, il poate recomanda ca un bun roman si nu neaparat ca un bun si convins comunist, cu atat mai mult cu cat se pare ca englezii l-au placut, i-au apreciat referintele si i-au aprobat dosarul, din moment ce il primesc intre anii 1993 si 1994 ca bursier al statului britanic.

Mie periplul academic din anii ’90 ai domnului Georgescu, combinat cu functiile detinute -in aceeasi perioada si pana spre sfarsitul anilor 2000, in structuri de putere ale statului roman si in functii oficiale, imi vorbesc despre un om acceptat de occident si recomandat pentru a fi in garnitura care sa reorienteze Romania spre integrarea in spatiul vestic, euro-atlantic. Cu alte cuvinte, dl. Georgescu era in perioada ’90-2000 unul dintre acei securisti buni si suficient de integri, neafectati de vreo vina a trecutului, pentru ca vesticii sa se bazeze pe ei in aceasta zona de Europa.

Totusi, trei remarci as face aici:

Anii au trecut, domnul Georgescu a mai imbatranit si generatiile securistice s-au schimbat, dumnealui neputand apartine decat unei categorii a inteligence-ului aflata in penumbra si semi-activitate, manifestand frustrarile celor care au fost candva si intre timp au venit altii, luandu-le locuri si pozitii avantajoase. Astfel de oameni sunt intotdeauna sprijiniti de altii asemeni lor, din solidaritate de breasla si bazat pe interese si viziuni comune.

Domnul Georgescu, desi in functii inalte, a stat intr-o zona mai putin vizibila a statului si leadershipului, cumva ca intr-o rezerva de cadre, care sa fie lansate candva, cand necesitatile statului ar impune-o ca alternativa la ce exista.
Influenta obiectiva asupra caracterului, conceptiei personale si reactiilor personale il recomanda ca un om cu instinctul subordonarii ierarhice dar si idealul strapungerii sistemului si avansarii in fruntea lui, o persoana care stie si accepta natural sa execute ordine, dar vrea totodata sa le si dea, cu o conceptie militaroasa si belicoasa asupra lumii si diferitelor situatii pe care ar fi pusa sa le rezolve din postura de civil politic. Cu alte cuvinte, l-as asemana cu Vladimir Putin sub aspectul stilului de lider, a abordarii si manierei de intelegere a problematicilor politice.

Toate lucrurile acestea ma duc la concluzia ca domnul Georgescu nu poate fi un lider cu viziune democratica ci dimpotriva, desconsidera democratia si esenta ei in favoarea unei viziuni corporatiste, despre o societate condusa de o personalitate mesianica si autoritara. Domnul Georgescu se proiecteaza pe sine ca un apostol al propriilor idei, pentru care isi pregateste un destin voievodal si salvator, cert istoric, in care accepta chiar si martirajul ca o conditie a revendicarii propriei imagini si staturi la nivelul unei mari personalitati.

Ca se vede astfel pe sine insusi, ca isi doreste ca lucrurile sa stea in societate in felul descris anterior, o dovedesc accentele si puseele de aroganta pe fondul enervarii in situatii ce il incomodeaza, exprimarile paterne in mesajele transmise maselor largi de sustinatori, dimensiunea megalomanica si mitizanta a aprecierilor atunci cand vine vorba de evocarea trecutului si proiectarea viitorului insotita de vehementa corectarii unui prezent hiperbolizat ca negativ, nociv si necesar a fi transformat.

Domnul Georgescu este periculos pentru democratie in masura in care dobandeste puterea de a se manifesta autoritar, orice etapa spre acest lucru alimentandu-i spiritul si nazuinta, bazat pe frustrarile dobandite din trecutul propriu.

Obsesia golului intelectual de care vorbeam adineaori, durerea frustrarii aferente nu pot fi satisfacute decat cu recunoasterea dobandirii unei imagini exacerbate a liderului puternic, stiutor, cu solurii salvatoare pentru orice. Asta il face foarte voluntar, dispus sa munceasca si sa faca lucruri bune si utile pentru a ajunge la recunoastere, dar odata ajuns la aceasta ii poate deteriora simtul realitatii si capacitatea de discernere a consecintelor unei actiuni sau alteia. Mussolini, Hitler sau maresalul Antonescu sunt exemple elocvente pentru acest fenomen al transformarii sinelui, iar orice ancora spirituala intr-un set de valori isi pierde vreo relevanta initiala, atata timp cat ai nevoie de ratiunea intacta pentru a te sprijini in ea.

Un stadiu intermediar al ruperii de aceasta ancora necesara unui lider (i-as spune teama de istorie si de Dumnezeu) o reprezinta acceptarea alterarii -la nivelul comportamental propriu, a valorilor promovate in discurs. Primul care cedeaza este adevarul asumat ca linie de conduita, atunci cand liderul accepta minciuna publica obiectivata in manipulare ca mijloc al luptei politice, cand Hristosul din individ dispare, facand loc fariseilor si saducheilor.

Domnul Georgescu a trecut deja prin asta atunci cand a incalcat ridicol o banala norma legala electorala -aceea de a-si inscriptiona corespunzator mesajele electorale, dorind, de-a dreptul hilar, sa creeze impresia ca ar fi un salvator politic chemat de mase pentru a-si izbavi neamul -un fel de viziune romantica si semanatorista a Tarii cu boieri si norod de-a valma, chemandu-si voievodul la incoronare prin voia Dumnezeirii si prin calitatile personale iesite din comun.

O alta minciuna dovedita este cea a agatarii de personalitatea academicianului Mircea Malita, o incercare de legitimare a propriei persoane prin asociere cu o personalitate certa si recunoscuta unanim. Cand aceasta asociere se dovedeste a fi falsa, nu pot aprecia decat ca acela care a facut-o are atat probleme cu sine insusi, cat si scopuri mai stringente pentru propriile nevoi decat pastrarea intacta a unui set de valori personale.

Concluzionand si incercand sa finalizez schita aceasta, cred ca domnul Calin Georgescu se comporta si are toate calitatile unui lider, fara indoiala. Problema e ce fel de lider si cat de adecvat este pentru Romania in acest moment istoric.

Domnul Georgescu este un lider avand toate calitatile -naturale, deprinse prin experienta vietii sau asimilate in scoli si antrenamente mai mult sau mai putin cunoscute.

Domnul Georgescu este un om al sistemului -educat de sistem, crescut de sistem, componenta functionala a sistemului indiferent de succesiunea ideologica a acestuia, prin urmare o persoana cu temperamentul necesar si abilitatile potrivite sa sustina si chiar sa incalece sistemul.

E posibil ca domnul Georgescu sa deteste sincer sistemul, dar actioneaza si va actiona in mod necesar cu mijloace ale sistemului bazandu-se pe oameni ai sistemului si fiind permanent conditionat de catre acestia si, prin urmare, de catre insusi sistemul.

Domnul Georgescu se iubeste pe sine, e obsedat de propria personalitate si munceste doar pentru sine, punand umarul la propriul dumnealui ideal de a ramane in istorie -rezultat al propriilor frustrari acumulate si traite.

Democratia ii repugna iar resorturile gandirii sale intime o resping, netinand cont de ea. In acelasi timp, istoria, traditia si neamul sunt concepte repetate la nivel de discurs si acceptate personal doar in masura in care il ajuta si devin repere ale propriei proiectii de sine. Unirea romanilor nu o concepe decat in jurul sau si pentru sine, pentru destinul sau istoric. Prin urmare nu avem de a face cu un apostol si cu atat mai putin cu un martir.

Domnul Georgescu nu ar putea deveni decat un conducator autoritar, pentru ca singura viziune a sa este ordinea sociala structurata in jurul personalitatii sale. Mai mult, privindu-i reactile, mi se pare de-a dreptul sedus de manifestarile de adulatie ce ii sunt oferite si ma gandesc, oarecum ingrozit, la cum ar recepta un cult al personalitatii, in care sa fie figura centrala.

Domnul Georgescu atinge masele cu o personalitate si charisma indubitabile, dar accepta si foloseste manipularea, abordant adevarul in scop utilitarist. Nu vad o asimilare a valorilor si adevarului obiectivata in comportamentul lui, ci dimpotriva, o apetenta pentru demagogie si populism.

Parafrazandu-l, as spune ca fenomenul Georgescu este, de facto, o adormire in constiinta, ce poate deschide portile dictaturii si autoritarismelor de feluri nebanuite, o cale spre un nou Matrix, de data aceasta al dumnealui.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie

Loading

3 thoughts on “Voicu Ienci: Calin Georgescu si evadarea din Matrix

  1. Domnule Voicu Ienci,vă mulțumesc pentru aceste comunicări și descrieri făcute despre domnul Călin Georgescu și vă doresc să aveți multă sănătate și voință de a lupta în continuare pentru păstrarea democrației și iubirei de popor.

  2. Mda. O avalansa de opinii fara sens al unui monolog absurd in fata oglinzii. Poate ne spuneti si cati studenti români au mers la studii in Coreea de Nord conform informatiilor dvs.. Vis a vis de „domnul” C.G. caruia ii faceti reclama destul de mascat, uitati faptul ca in anii ’50 majoritatea intelectualilor de elita au fost masacrati in temnitele comuniste de catre oameni care credeau ca ridica dreptatea comunista in Romania, oameni saraci cu duhul, oameni fara o minima cultura scolara iar cei care au scapat (aci ne referim si la mama lu’ domnu’ C.G.) s’au repliat rapid la comunism facand parte din sistem. In consecinta vorbiti/scrieti tampenii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *