Voicu Ienci: Fobia de rusi la romani – cum sa nu facem din Romania mica una si mai mica

Fricile ancestrale si viscerale intuneca ratiunea colectiva, pornesc de la individ spre grup si declanseaza greseli in lant la nivel statal, duc la situatii si alimenteaza sau genereaza nasterea unor conjuncturi imposibile.

Cand grupul sau natiunea care experimenteaza fenomenul nu are suficiente resurse -umane, financiar-economice, militare, un astfel de episod poate sa ii pericliteze insasi existenta.

Sa luam cazul Romaniei, o tara a carei nastere si caracter unitar contravine intereselor rusesti, care si-a purtat destinul implinirii prin opozitie la acestea:

Romania Mare a insemnat intrarea naturala in conflict cu interesele rusesti la Marea Neagra. Fara indoiala, experientele unor repetate invazii rusesti din secolele XVIII-XIX a determinat o profunda si justificata teama de permanentul pericol rusesc.

Nicolae Titulescu a incercat in zadar o alta formula de abordare, impotriva acestei frici, in relatiile internationale ale Romaniei din perioada dintre razboaie, a Ligii Natiunilor.

Orientarea sa spre o normalizare a relatiilor romano-sovietice a primit o opozitie interna acerba, bazata in primul rand pe generala fobie rusa.

Astfel, in loc de constructie, destindere, schimb economic, fundamentarea unei relatii normale de vecinatate, pe Nistru s-a conservat o atmosfera de conflict armat inghetat, de armistitiu permanent fragil timp de aproape 30 de ani. Rezultatul a fost vara 1940, care ne-a prins cu garantii de securitate caduce din partea unei Frante ocupate si a unei Mari Britanii in restrangere si cu un vecin cu care ne situam in conflict recunoscut si, de facto, in stare de armistitiu prelungit. Preluarea Basarabiei de catre URSS a venit ca o consecinta normala si logica a unei stari in care am ajuns si datorita noua, din cauza unui anumit gen de politica externa incapabila sa iasa de sub paradigma fricii.

Actul de la 23 august 1944 a venit intr-o conjunctura de si mai mare disperare, armistitiul a fost semnat intr-un moment in care rusii erau deja la Prut. Jaful care l-a succedat si care a a alimentat esential viitoarea fobie de tot ce e rusesc, a fost gestul unui inamic ocupant, care se razbuna pentru faptele -masacre si jafuri, ale armatei romane pe frontul de est.

Chestiunea comportamentului armatei romane in est a devenit o problema deosebit de sensibila atat pentru istoriografia romana, cat si pentru mentalul colectiv romanesc, o negare psihologica a unor fapte reprobabile, inca viguroasa si actuala, la fel cum turcii, de exemplu, neaga in continuare genocidul armean.

Este cert si dovedit istoric ca armata romana a savarsit masacre soldate cu sute de mii de victime pe teritoriul URSS, la fel cum este dovedit istoric ca regimul Antonescu a intreprins progromuri impotriva populatiei evreiesti pe teritoriul Romaniei, ca a promovat legislatie rasiala si anti-evreiasca.

Fobiile -de evrei sau de rusi, au produs fapte teribile in numele si din vina natiunii romane, iar sovieticii -cand au ajuns sa ocupe Romania, s-au comportat in consecinta spiralei violentei deja pornite.

Regimul si ideologia national-comunista, ceausismul, s-a fundamentat esential, desi nedeclarat oficial niciodata, pe fobia fata de rusi si URSS. Independenta ceausista si-a alimentat adeziunea populara consistenta din anii ’60-’70 pe ea. Tot paradigma ei a determinat erorile ceausiste care au dus la caderea sistemului. Obsesia achitarii datoriei externe cu pretul infometarii romanilor a lui Nicolae Ceausescu a avut la baza mai degraba teama de rusi, decat fata de americani.

Ceausescu nu a stiut sa isi gestioneze propriul sentiment anti-rusesc in momentul schimbarii paradigmei geopolitice din a doua jumatate a anilor ’80, crezand eronat si prea mult in proprii romani, ca vor prefera conservarea independentei in dauna stomacului. S-a inselat si a pierdut partida cu Romania si cu lumea, culmea, animat fiind de cel mai inalt sentiment patriotic posibil, in care frica de rusi era o componenta esentiala, si realizand prea tarziu ca rusii au devenit prieteni cu americanii.

A urmat adeziunea totala a Romaniei si societatii la America biruitoare, un program de tara cu sustinere unanima, bazata pe frica de Rusia.

Tot in numele si pe seama acestei fobii, Romania s-a angajat sa sustina neconditionat politica Americii lui Obama, apoi Biden si a UE in geopolitica extinderii NATO spre Ucraina si a ripostei Rusiei -la randul ei, o expresie a unor fobii istorice.

Sa fim onesti, ce a facut Johannis si guvernele lui in chestiunea ucraineana a avut sprijinul unei largi majoritati a romanilor. Vinovata pentru greseli, pierderi economice, financiare si politice in acest context este natiunea romana in intreg, nu numai conducatorii, din acelasi sentiment cultivat cu exacerbare, din aceeasi frica viscerala.

Frica intuneca minti, radicalizeaza, provoaca greseli, prelungeste iluziile unor paradigme care nu mai exista in contextul politic schimbat de la venirea la putere in SUA a lui Donald J. Trump.

Pacea ce se prefigureaza si conflictul SUA-UE -un contex total diferit de vechea logica Biden-Ursula-Macron-Scholz, ne produce fracturi de logica datorate unei imposibilitati colective de adaptare la context tocmai in baza fobiei de rusi.

Devenim dintr-o data antiamericani in corpore, uitand ca singurele garantii reale si viabile de securitate le avem din partea SUA si ca schimbarea orientarii politice la Washington ne obliga sa regandim intregul nostru context in directia perpetuarii unei bune relatii, tocmai cu cel capabil si inca dispus sa ne apere securitatea si integritatea.

Trumpismul in materie de politica externa nu inseamna achiesare la Rusia, abandonarea unor parteneriate strategice, ci o rasturnare a paradigmei in sensul eficientizarii si abordarii relatiei cu Rusia in contextul mondial mai larg. Asta nu inseamna ca americanii renunta la Romania ca partener si baza a puterii americane la Marea Neagra, cu atat cu cat Turcia si Erdogan demonstreaza ca nu sunt de suficienta incredere pentru America si ca inteleg sa construiasca propria si separata politica externa, cu accente hegemonice, in Orientul Apropiat (a se vedea doar chestiunea Israel-Hammas).

Trump nu intelege o clipa sa abandoneze Romania, atata timp cat Romania nu intelege sa se inscrie pe linia altor interese si sa abandoneze America.

Bineinteles, ramane „dilema bani de la UE sau securitate de la SUA” si nu cred ca cineva in lumea aceasta poate anticipa evolutii si evenimente cu atata acuratete incat sa o rezolve, dar sunt constient de un singur lucru si vi-l pot spune cu siguranta ca nu gresesc: nu e momentul sa lasam fobiile nationale sa afecteze gandirea si actiunea Statului Roman.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie