Voicu Ienci: Nu un dezastru dar un motiv serios de ingrijorare

Bun, hai ca despre articolul din The American Conservative s-a tot scris azi, a aparut peste tot, probabil multi dintre voi i-ati citit traducerea sau originalul in engleza, devenite virale azi.

Nu am de gand sa reiau problematica, vine ca o confirmare dupa ce am postat de vreo trei ori niste rationamente logice, ce trebuiau sa dea de gandit ca se intampla lucruri in contextul stabilirii pacii ucrainiene si …nu neaparat in favoarea noastra.

Ce s-a scris azi e un exemplu si o demonstratie serioasa ca anumite forte lucreaza sau ca au un teren fertil pentru lucru.

Asadar, as vrea sa supun atentiei cateva aspecte care au cam fost omise de toata lumea, desi mi se pare important sa fie stiut si de aceea imi si bat capul sa scriu la doisprezece noaptea -bine macar ca a inceput weekend-ul.

In primul rand despre revista bi-lunara The American Conservative.

Este una serioasa si cu greutate iar cofondatorii sai in 2002 sunt pe masura:

– Pat Buchanan -o figura cheie si de mare influenta in politica americana, consilier al presedintilor Nixon, Ford si Reagan, considerat o emblema a conservatorismului clasic american (paleoconservatorism),

– jurnalistii si autorii Taki Theodoracopulos si Scott McConell -din zona de elita a publicisticii (New York Post, The Spectator, Esquire, Newsweek, The Sunday Times).

Orientarea revistei a fost mereu spre zona paleoconservatorismului si impotriva neoconservatorismului american, caruia i-a aplicat critici severe si permanente, cu grade ridicate de vehementa impotriva administratiei Bush Jr..

Obiectivele ideologice privesc statul organizat pe criteriile democratiei clasice -in care puterile acestuia se cenzureaza real si reciproc, libertatea individuala si a pietelor, politica externa bazata pe realism, echilibru, retinere si pe interesul primordial al Americii, promovarea pacii in dauna solutiilor si actiunilor militare, orientare anti LGBTQ+ si pentru interzicerea casatoriilor homosexuale.

Remarcati afinitatea cu MAGA si intuiti popularitatea in randul cititorilor din Partidul Republican, chestiuni ilustrate de faptul ca dupa 2020 editia online a beneficiat de cresteri de audienta spectaculoase, asa cum afirma directorul executiv Johnny Burtka, a carui ambitie este „sa transforme publicatia intr-un nou The Atlantic” (una dintre cele mai vechi si prestigioase reviste lunare americane).

Asadar, The American Conservative este o publicatie cu staif si cu impact maxim pe Partidul Republican si, mai ales, pe fractiunea MAGA a acestuia.

Printre numele mari si interesante care publica aici, remarc: Roger Scruton, Rod Dreher, Paul Gottfried, Benjamin Schwarz, Douglas Macgregor si Scott Ritter -ultimii doi binecunoscuti in ultimii ani pentru pozitiile fata de razboiul ucrainean, in favoarea pacii si impotriva politicii democrate, a presedintelui Biden.

Autorul articolului este un anume Anthony J. Constantini.

Nu este un nume consacrat in publicistica americana, desi nu e la primul material publicat in reviste de profil, specialitatea lui fiind democratia timpurie americana si populismul -el urmand un program doctoral in acest domeniu la Universitatea din Viena.

Anterior, a urmat un master la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.

Cateva concluzii si impresii:

Articolul care a incitat atatea discutii astazi este un produs editorialistic in traditia publicistica a The American Conservative, nu constituie o surpriza si nu face vreo discordanta fata de continutul standard si consacrat din punct de vedere ideologic al revistei.

Cunoscand bine cel putin doi editori ai revistei, pe care am avut ocazia sa ii citesc si sa ii ascult in ultimii ani, as putea spune ca viziunea pacii, retinerii si echilibrului promovate vine la pachet si cu o substantiala orientare spre investigarea pozitiei si argumentelor cauzei ruse in conflictul ruso-ucrainean, dar acest lucru si ca un bun prilej de critica a administratiei Biden si masurilor intreprinse de aceasta.

Autorul articolului nu este un nume in presa americana, mai degraba un tanar in desavarsirea partii academice a unei cariere, dar pe un drum parca suspect de mult impletit cu elemente de influenta si chiar infrastructura rusa.

In mod sigur, articolul a avut impact in zona MAGA de Partid Republican, dar nu mi se pare un demers dinspre varf spre baza ci mai degraba o afirmatie de la baza spre zonele de mijloc si de elita ale partidului.

Daca ar fi sa imi folosesc intuitia si instinctele, v-as spune ca simt influenta ruseasca, nu neaparat in sensul de inteligence, ci mai degraba in orientarea personala si culturala a autorului si a altora din redactie.

In alta ordine de idei, consider ca articolul este doar un inceput, ce nu poate avea un impact decisiv, cu efecte pe termene foarte scurte. Posibil sa fie inceputul unei operatiuni de influentare.

PS: pentru cei care chiar nu stiti ce s-a intamplat, va las articolul aici:

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie