Voicu Ienci: Supermarketul nu poate vinde marfa romaneasca pentru ca nu are de unde sa o procure
De la ziua recoltei la ziua boicotului
Noi vrem mai multe produse romanesti in supermarket si daca nu exista, boicotam. Al naibii de simplist, as putea spune, si o actiune ce trateaza efecte indepartate si sub nici o forma cauza.
Daca am inlocui in poza si in realitate cuvantul „stat” cu „supermarket” ar fi foarte bine. Am avea invazie de produse romanesti pe rafturile supermarketului.
In primul rand supermarketul vinde destula marfa romaneasca, marii procesatori de carne si legume sunt prezenti suficient pe rafturile oricareia dintre retelele de retail. Ca in buna parte chiar si acestia isi fac rost de materie prima din import, se datoreaza faptului ca, in mare, logica procesatorului si cea a vanzatorului se pliaza pe situatii similare.
Supermarketul nu poate vinde marfa romaneasca pentru ca nu are de unde sa o procure. Ca sa faca asta, la volumul de vanzari a unei retele, are nevoie de furnizori capabili sa puna la dispozitie zeci sau sute de tone de marfa zilnic, ori un producator care reuseste o tona la o luna nu va putea intra niciodata in combinatia cu supermarketul, pentru ca pur si simplu nu se merita, costurile la colectarea, ambalarea, transportul, gestionarea -financiara, de marketing si organizare la raft crescand exponential pretul de vanzare, pana acolo unde nu s-ar mai apropia nimeni.
Mi-as dori si eu sa cumpar ardei de la producatorul x in supermarketul y, dar daca x vinde lui y 500 de kg pe saptamana, ca atat are capacitatea, iar y are cheltuieli sa manevreze marfa pana ajunge pe raft de zece ori cat ar avea cu un producator care ii livreaza 5 tone in acelasi interval de timp, s-ar putea sa nu mai imi convina sa dau cateva zeci de lei pe kilogramul de ardei produsi de x si ajunsi la raft.
Sansa lui x este sa se asocieze cu alti producatori, care pot livra acelasi soi de ardei si la aceeasi calitate, sa ridice capacitatea de livrare pana la punctul in care cheltuielile supermarkerului sa ii permita acestuia, prin eficientizarea operatiunilor intermediare, sa il expuna la raft la un pret convenabil pentru mine, cumparatorul.
Asocieri de producatori sunt inca mult prea putine, si de multe ori, in pura traditie romaneasca, oamenii s-au trezit cu destule tepe si in domeniul asta, infrastructura obligatorie unor operatiuni de colectare si livrare la cantitate mare -spatii frigorifice, utilaje de ambalare, mijloace de transport, e si mai putina decat asocierile. E de vina supermarkerul pentru chestia asta? Pana la urma e si el o veriga a lantului de distributie, client pentru ceva anume. Daca acel ceva nu exista, normal ca nici supermarketul nu va intra in afacere cu nimic.
Din pacate, nu am vazut niciodata agitatie la nivel national pentru chestiunea aceasta esentiala, care il lasa pe micul producator la cheremul mafiei pietelor, in loc sa il duca acolo unde i-ar fi locul.
Nu am vazut proteste de dimensiuni nici impotriva unui guvern care a facut prea putin in directia aceasta si nu am vazut sa fie fugariti interlopii din pietele marilor orase cu influenta si ramificatii infractionale in institutiile statului.
In al doilea rand, tot in interesul de dezvoltare al micului producator, am vazut prea putin facandu-se in ce priveste mafia de la APIA, milioanele multe de euro dati unor smecheri specializati in crearea unor fictiuni juridice, a acelora care se fac ca fac agricultura doar ca sa incaseze subventii, in timp ce producatorului adevarat nu ii ajunge subventia luata cinstit pentru a-si dezvolta mica afacere. Imaginati-va un sistem de subventionare corect, in care banii sa ajunga mai multi la cel care produce, nu la smecherii din pix.
Nu am vazut nici o luare de pozitie serioasa a patriotilor acestei tari, un miting de sute de mii de oameni si forte patriotice care sa opreasca tirurile cu marfa proasta si toxica, ucraineana in vami, asa cum i-am vazut pe polonezi ca procedeaza cu concurenta neloiala a vecinilor.
Patriotii acestei tari au multe cauze pentru care sa se lupte in apararea si promovarea micului producator roman. Mi-au venit in minte doar cateva, pe care le-am exemplificat groaznic de schematic si simplist aici, ele sunt zeci sau sute, fiecare cu importanta ei intr-un sistem economic sensibil si complex, iar a da vina doar pe supermarketuri si a produce pagube acestora este cel putin copilaresc si ridicol. Mai mult, mi se pare ca vorbim aici exact de acea comoditate devenita proverbiala, a luptatorilor de tastatura, care azi isi vad implinita misiunea sarind peste vizita la magazin.
Mai interesant ar fi de vazut cu cat cresc vanzarile micilor producatori in urma gesturilor de boicot de astazi. Am sentimentul ca nu vor creste cu absolut nimic.
Daca vreti parerea mea, ce se intampla azi e doar un gest manipulat politic in scop electoral, un exercitiu de mobilizare a unui segment de electorat. Despre soarta micului producator roman nu cred sa intereseze cu adevarat pe cineva, nici macar pe aceia care astazi nu se vor plimba cu caruciorul prin supermarketuri. E doar o incolonare la ceva ce seamana cu ziua recoltei din alte vremuri, cand afisam aspiratii si mandrie si ne minteam, in primul rand, pe noi.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie
