Arta dogăritului în Vidra, o tradiție din generație în generație din Munții Apuseni
În îndepărtatele sate din negura Munților Apuseni, acolo unde tradiția nu a murit, meşterii dogari sau văsari încă îşi lucrează ciuberele, doniţele şi putinile, pierduţi de forfota lumii contemporane, pentru ca ulterior să le vândă la târgurile din tot Ardealul.
Nașterea acestei îndeletniciri nu poate fi datată în timp. Meşterii, din cele mai străvechi timpuri, realizau din doage butoaie, ciubere, doniţe şi alte vase mai mici, numite „zdroabe“. Acești artiști care dau suflet lemnului îşi procurau materialul pentru văsărit direct din păduri, iar plata o făceau „la butuc“ pădurarului sau brigadierului silvic. Doagele le făceau de cele mai multe ori tot în pădure şi, dacă era vară, le uscau tot acolo, clădite în „căsulii“. Toamna și iarna, doagele erau uscate în casă, în jurul hornului de la soba şi în podul casei.
Centrul de Cultura AUGUSTIN BENA Alba, instituție publică de cultură subordonată Consiliului Județean Alba, a realizat un material superb cu meșterul tradițional Ioan Daniel Haneș, despre arta dogăritului în Vidra, o tradiție din tată în fiu din Munții Apuseni.
„Eu meseria asta o fac de la 18 ani. Am învățat de la taicămiu, fie iertat, bunicu cu tot așa ceva s-o apucat. Bunicu în al doilea război mondial nu o fost dus pe front că o știut să văsălească, să facă butoaie. Pe vremea aia duceau mâncare ele și o stat trei ani de zile la Aiud, că o știu să facă butoaie din astea, să văsălească și fiind dogar o stat la Aiud și nu o fost dus pe front” a explicat cum a moștenit meseria, Ioan Daniel Haneș.
Meșterul din Vidra consideră că dacă iubești meseria, greul îl pui pe planul doi și că este dornic să transmită mai departe tradiția: „Destul de grea dar dacă îți place să faci, faci cu drag. Pentru mine nu e grea, m-am obișnuit îmi placea ceea ce fac și vreau să duc tradiția cât se poate mai departe”.
