Camera de divorț sau închisoarea matrimonială, diamantul satului Biertan, cel mai frumos sat al sașilor din România
foto: libertatea.ro
Biertanul are rădăcini adânci în istoria Transilvaniei, având o venire semnificativă, în special în perioada medievală. Prima atestare documentară a localității datează din 1283, ceea ce o face una dintre cele mai vechi așezări din zonă. De-a lungul timpului, Biertan a fost un important centru al comunității sașilor, ajungând să devină reședința Episcopiei Bisericii Evanghelice din Transilvania între anii 1572 și 1865. Aceasta a avut un impact major asupra dezvoltării comunității și a fost un factor esențial în menținerea identității culturale și religioase a sașilor.
Centrul istoric al Biertanului, inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este reprezentat de fortificația bisericii evanghelice, care se ridică mândră pe un deal. Împreună cu zidurile sale masive, turnurile de apărare și accesul prin porțile medievale, biserica este un simbol al rezistenței comunității și o mărturie a istoriei tumultoase a zonei.
Biserica fortificată din Biertan este una dintre cele mai mari și reprezentative biserici evanghelice din Transilvania. Construită în stil gotic, biserica impresionează prin altarul său din lemn de brad, pictat cu motive biblice, și prin orga sa, considerată una dintre cele mai frumoase din țară. De asemenea, complexul bisericesc include o serie de clădiri adiacente, cum ar fi casele parohiale și școlile.
Pe lângă arhitectura sa impresionantă, Biertanul este cunoscut și pentru meșteșugurile tradiționale, precum olăritul, țesutul și prelucrarea lemnului. Aceste meserii bătrâne sunt păstrate cu sfințenie de meșteșugari locali, care continuă să transmită secretele artei lor de la o generație la alta.
Camera de divorț sau „închisoarea matrimonială” este diamantul satului Biertan
Biertanul încântă prin combinația dintre opere de artă premiate în străinătate și legende despre comori bine ascunse. De asemenea, în acest sat se află și „închisoarea îndrăgostiților”. Construită în unul dintre cele șapte turnuri ale fortificației, aceasta funcționa ca o formă de consiliere pentru cupluri în urmă cu sute de ani. În bastionul estic al bisericii, pe unul dintre zidurile fortificate, se află o mică cameră numită „carcera”, care este de dimensiunea unei cămări.
Timp de 300 de ani, soții care se aflau în dispute erau duși aici și închiși timp de până la șase săptămâni de către preotul local, cu speranța că vor reuși să-și rezolve conflictele și să evite divorțul. Deși ar putea părea o experiență neplăcută, documentele istorice sugerează că această formă de consiliere, denumită „închisoarea maritală”, avea un grad ridicat de eficiență. Astăzi, micuța „carceră” a fost transformată într-un muzeu, mobilată cu manechine pentru a ilustra condițiile în care soții erau ținuți. Camera are un plafon coborât și ziduri masive, fiind amenajată cu o masă, un scaun, un cufăr și un pat tradițional săsesc, atât de mic încât pare și el destinat unui copil. Între cei doi parteneri, totul trebuia împărțit în acest spațiu restrâns, de la o singură pernă și o pătură comună până la un loc la masă.Regenerate Response.
