Ce legătură au avut Horea, Cloșca și Crișan cu francezii? Din aurul moților s-a finanțat revoluția franceză?
Pentru unii istorici români dar și europeni, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan este precursoarea revoluției freanceze. Mai mullt decât atât, se pare că împăratului Austriei, Iosif al II-lea, care era considerat un liberal și un susținător al ideilor revolușionare din Franța, ar fi asigurat aur din Țara Moților pentru revoluționarii francezi, fiind direct interesat atât ideologic, cât și geopolitic de ce se întâmpla în Franța lui Ludovic al XVI-lea.
Mihai Chirea a explicat pentru Historia această teorie: <<Anumite date si documente istorice care prin analogie probeaza substanta si chiar raspunsul întrebarilor din preambul sunt legate chiar de principalii actori ai acestor evenimente. În primul rând, despre împaratul Iosif al II-lea se stie ca a cochetat si chiar a sprijinit miscarile reformiste luminate ale vremii, el nefiind strain de intensificarea activitatii lojelor masonice pentru deschiderea popoarelor spre o noua era, cea a natiunilor si a relatiilor de productie capitaliste.
Secolul al XVIII-lea în care a trait si a condus unul dintre cele mai mari imperii, supranumit si „închisoarea popoarelor”, a fost secolul ideilor incendiare ale lui Voltaire, Jacques Rosseau, Diderot si d`Alambert, dar si al despotilor luminati, Frederic al II-lea si Ecaterina a II-a. Este secolul în care ideile de emancipare a omului si a natiunilor vor trimfa în Razboiul de Independenta a SUA si, spre sfârsit, în marea cotitura istorica a omenirii, Revolutia Fanceza.
Se presupune ca în mod intentionat, pe parcursul mai multor ani, Iosif al II-lea nu a mai adus la Viena aurul extras din Apuseni. Disparut în conditiile tulburarilor din toamna lui 1784, acest aur a ramas fara urma. Prin intermediul unui misterios „conte Salis”, un apropiat al împaratului, dar si o umbra a lui Horea, cu numele adevarat Joseph Balsamo, cunoscut în mai multe cercuri revolutionare europene, aurul ar fi ajuns la confreriile ce pregateau marele eveniment francez, el fiind principala sursa de finantare a acestuia.
Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), publicist si un înfocat sustinator al ideilor revolutionare, mare lider mason, într-o scrisoare frateasca adresata lui Iosif al II-lea, îl dojeneste de faptul ca prea usor l-a abandonat pe fratele Horea si ideile revolutionare de emancipare a românilor din Transilvania. Spicuim câteva fragmente:”Nu semeni cu despotii obisnuiti.
Cum poti împrumuta limbajul insidios al tiranilor, tu, prietenul supusilor tai si aratatorul dreptatii?… Toti cei care au scris despre revolta românilor par a fi conspirat împotriva acestui nefericit popor, ca sa te încurajeze, printe, sa pedepsesti sefii cu groaznice torturi, sa subjugi si mai adânc poporul… Daca l-as condamna pe Horea ca asasin, as face sa urce pe esafod întâi dusmanii care, ca si el, si-au muiat mâinile în sânge, si nu mi-ar fi greu sa dovedesc ca acestia din urma erau cu mult mai criminali.
Si, fiindca nici unul n-a platit cu capul sau atrocitatile savârsite, sunt în drept sa conchid, fara sa intru în amanunte, ca ai fost nedrept pedepsind cu moartea pe Horia, ca asasin, cât timp cruti viata nobililor asasini… Daca românilor nu li se reda libertatea, înseamna ca toti monarhii Europei trebuie sa se ridice împotriva Statelor Unite ale Americii, sa proscrie constitutia acestui nou stat si sa condamne ca infama orice alianta cu el.”>> se arată în articolul semnat de Mihai Chirea.
Mai degrabă aurul moților s-a dus pe palatele de prin vecini, să fim realiști…
Să fim realiști, aurul moților trebuie căutat prin palatele vecinilor, Parisul e mult mai departe!