Ce spunea Cronica lui Anonymus, Gesta Hungarorum, despre Gelu și români? „E puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul său”
Gelu a fost un lider local care a condus o formațiune politică în zona Podișului Transilvaniei în perioada medievală timpurie, mai exact la sfârșitul secolului al IX-lea. Se crede că centrul acestei structuri politice era situat la Dăbâca, în actualul județ Cluj.
Potrivit cronicii lui Anonymus, Gesta Hungarorum, Gelu avea sub stăpânirea sa atât români, cât și slavi, iar armata sa era relativ slab echipată. Totuși, teritoriul pe care îl controla era extrem de bogat în resurse naturale.
„Când tatăl lui Ogmand, iscoada lui Tuhutum, dând târcoale ca o vulpe, a văzut, pe cât poate să cuprindă vederea omului, bunătatea şi rodnicia pământului şi pe locuitorii săi, i-a plăcut nespus de mult şi, în cea mai mare grabă, s-a întors la domnul său. Şi, după ce a sosit, i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea acelei ţări: că pământul acela e udat de cele mai bune râuri, al căror nume şi folos le-a amintit pe rând, că din nisipul lor se culege aur, că aurul din acea ţară este cel mai bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii sărate şi că locuitorii din acea ţară dunt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea. Fiindcă sunt Blachi şi Sclavi cari nu au alte arme decât arcuri şi săgeţi şi ducele lor Gelou e puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului Ungurilor, fiindcă suferă multe neajunsuri din partea Cumanilor şi Pecenegilor.”
Gelu a fost atacat de armatele maghiare conduse de Tuhutum, un lider maghiar. După ce Tuhutum reușise să cucerească în numele ducelui Arpad regiunile din vestul Transilvaniei (Bihor, Satu Mare și Sălaj), a solicitat permisiunea stăpânului său de a extinde cuceririle în alte zone din Ardeal, de această dată pentru propriul beneficiu și al descendenților săi: „…Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el un om şiret, după ce a prins să afle de la locuitori despre bunătatea ţării de dincolo de păduri, unde domnia o avea un oarecare Blac Gelou, a început să ofteze, dacă n-ar putea cumva să dobândească, printr-o favoare din partea ducelui Arpad, ţara de dincolo de păduri, pentru sine şi pentru urmaşii săi”
După ce a primit acordul lui Arpad, Tuhutum își conduce trupele din Sălaj în actualul județ Cluj și îl atacă pe Gelu pe râul Almaș, afluent al Someșului. Armata lui Gelu încearcă să reziste, însă maghiarii folosesc o tactică veche: în timp ce o parte din forțele lor atacă direct, o altă parte traversează râul într-o zonă mai îndepărtată, surprinzând inamicul din lateral. Oastea lui Gelu este forțată să se retragă, iar el se îndreaptă spre o cetate, probabil pentru a-și continua apărarea. Totuși, fiind ajuns din urmă de maghiari, Gelu este ucis lângă râul Căpuș.
Se crede că locul unde a căzut Gelu se află în apropierea actualului sat Gilău, din județul Cluj, deși nu există dovezi certe, doar legende locale.
Bibliografie:
- Anonymus – Gesta Hungaroroum, Editura Mentor, Bucureşti
- Popescu, Petru Demetru – Dicţionar de personalităţi istorice: voievozi, principi, domnitori, regi, Editura Niculescu, Bucureşti, 2005
