Cetatea Șiria, străjerul de piatră al Munților Zarandului. Fortificația supraveghea peste 110 sate!
foto: cniptarad.ro
Pe culmea Dealului Cetății, la 496 metri altitudine, străjuiește de secole una dintre cele mai importante fortificații medievale din vestul României – Cetatea Șiria. Monument istoric de referință, cetatea își are originile în secolul al XIII-lea, într-o vreme de frământări și invazii, dominând priveliștile largi ale localității Șiria și regiunii înconjurătoare.
Deși există presupuneri că fortăreața a fost ridicată chiar din secolul al XII-lea, prima atestare documentară certă datează din 1324. De-a lungul istoriei, Cetatea Șiria a avut un destin zbuciumat, trecând prin mâinile mai multor regi și nobili influenți. În 1390, regele Sigismund a oferit-o ispanului László Sárói din Temes, însă un an mai târziu a răscumpărat-o printr-un schimb de moșii.
Un alt episod important s-a petrecut în 1439, când regele Albert a acordat castelul și vastele sale domenii despotului sârb György Brankovics. Totuși, din cauza loialității îndoielnice a acestuia, Ulászló I a confiscat cetatea și a dăruit-o ulterior lui László Maróthy, domnul Aradului. După o serie de conflicte și tratative, cetatea a ajuns în posesia celebrului János Hunyadi și apoi a fiilor săi, László și Mátyás (viitorul rege Matei Corvin).
Destinul cetății a fost marcat de multiple cuceriri și recuceriri. A căzut în mâinile armatei conduse de György Dózsa în 1514 și a fost ocupată de otomani în 1566, fiind recuperată doar temporar de principele Transilvaniei, Zsigmond Báthory, în 1595. În anii următori, Cetatea Șiria a fost din nou scena luptelor dintre otomani și forțele locale, deteriorându-se considerabil.
În 1755, Imre Bohus a cumpărat ruinele și a folosit pietrele cetății pentru a-și ridica propriul castel. Ultima lovitură a venit în timpul răscoalei țărănești din 1784, când autoritățile au distrus ce mai rămăsese din cetate pentru a împiedica folosirea sa de către insurgenți.
Arhitectura și fortificațiile cetății
Construită într-un stil romanic impunător, Cetatea Șiria avea un rol strategic și economic de prim rang, supraveghind peste 110 sate. Construcția sa era adaptată reliefului accidentat, având mai multe elemente defensive:
- Corpul central era amplasat pe o stâncă de formă ovoidală, iar peretele vestic, lung de 24 de metri, era înalt și perforat de deschizături.
- Donjonul, cel mai vechi element al cetății, se înălța spre nord, fiind protejat de ziduri groase de 130 cm și înalte de 3,5 metri.
- Curtea exterioară, cu dimensiuni de 36-38 metri, era protejată de ziduri masive, iar accesul se făcea peste un pod mobil întins peste șanțul de apărare adânc de până la 10 metri.
- Tunelurile subterane, folosite pentru refugiu sau retragere, măsurau 1,9 metri în înălțime și 1,8 metri lățime.
Cetatea avea patru porți de acces, dintre care cea principală, situată pe latura nord-estică, dispunea de două deschizături – una pentru traficul căruțelor și alta pentru pietoni.
Materialele de construcție au fost aduse de la distanțe considerabile: piatră de la cariera Galsa (3,5 km) și var de la Agrișul Mare (12 km), ceea ce demonstrează efortul și importanța strategică a edificiului.
Trei etape majore de construcție
Istoria Cetății Șiria poate fi împărțită în trei mari perioade constructive:
- Secolul XIII – Ridicarea donjonului și a zidurilor de protecție, după invazia tătară din 1241.
- Secolul XV – Extinderea corpului central și consolidarea zidurilor sub domnia lui Iancu de Hunedoara.
- Sfârșitul secolului XV – începutul secolului XVI – Amenajarea curții exterioare și a zidului protector în timpul stăpânirii familiei Báthory.
În perioada ocupației otomane, cetatea a fost întărită suplimentar pentru a face față atacurilor continue.
Astăzi, ruinele Cetății Șiria păstrează farmecul vremurilor trecute și oferă vizitatorilor o priveliște spectaculoasă asupra întregii zone, fiind un simbol al rezistenței și al istoriei tumultuoase din vestul Transilvaniei.
