Cum se serbează în satele Zarandului de Munte renașterea naturii și venirea primăverii?
Monica Dușan, librar și iubitoare de munte și tradiții românești, a relatat în 9 martie, în ziua de 40 de Sfinți Mucenici, cum se serbează în satele Zarandului de Munte renașterea naturii și venirea primăverii.
„Odată cu trecerea Babelor, lumea satului se grăbește să întâmpine renașterea naturii, dar și să se protejeze de unele manifestări ale acesteia, care i-ar putea provoca răul.
Astfel, în satele Zarandului de Munte, în ziua de 40 de Sfinți Mucenici, are loc în fiecare gospodărie un ritual de purificare prin intermediul focului. Ritualul, ajuns până astăzi din timpuri străvechi, folosește focul ca element cu rol purificator. În vechile cosmogonii, alături de apă, aer, pământ și eter, focul este un element component al lumii, răspândit pretutindeni, fluid al vieții, venerat în vechile culturi sub forma `focului din cămin` sau al `focului pentru sacrificii`.
În dimineața zilei respective, femeile se scoală devreme, înainte de răsăritul soarelui. Aprind apoi în curte un foc, din care iau pe o lopată jar care fumegă. Cu lopata cu jar într-o mână, și lanțurile pentru împiedicat carul în cealaltă, înconjoară gospodăria întreagă, trecând pe la cocină, cotețele de găini, grajdul cu animale, prin grădina de zarzavaturi și prin livadă, pentru ca toate acestea să fie ferite pe parcursul întregului an agricol de boli și dăunători. În tot acest periplu, lanțurile sunt scuturate puternic pentru a zornăi și a alunga cu zgomotul lor spiritele malefice, conform ideii `că așa cum nu se apropie nimic de fier, așa să nu se sapropie nimic de casă`. Odată înconjurată gospodăria, femeia revine la focul din curte, acum mai potolit și sare de trei ori peste el, spunând: `Să nu mă muște șerpii, să nu mă piște purecii, să nu mă calce bolile!` După aceea, vor sări peste foc toți membrii familiei.
Pe parcursul zilei respective femeile nu cos, nu țes, dar curăță grădinile și curtea de toate gunoaiele și resturile de crengi și frunze adunate peste iarnă, iar apoi le aprind. Astfel, în sat, în ziua respectivă, focuri mici pâlpâie prin gospodării, având loc o curățare concretă a întregii comunități, dar și o purificare în plan subtil, pentru că întorcându-ne mult în timp, la vechi concepții sacre legate de sacraliatea timpului, putem interpreta ritualul focului de primăvară, ca pe un ritual de regenerare a energiilor vitale consumate pe parcursul anului trecut, sau a anotimpului rece. Natura moartă în toamnă, renaște acum, în primăvară. Formele pier, fiind trecătoare, dar viața continua: moartea într-un anume plan constituie renașterea în alt plan.
`Cosmosul,-spune Mircea Eliade- poate fi regenerat prin actul magic care anulează într-un fel timpul profan. Acesta este timpul liturgic. Orice serviciu liturgic reactualizează timpul primordial, Marele Timp`
Așadar, ritualurile ne aduc într-un moment al creației primordiale, când lumea era perfectă, iar Haosul fusese transformat în Ordine, care de atunci tinde mereu spre Haos. Șarpele înghițindu-și coada era în trecut un simbol al acestui timp ciclic.
Ritualul focurilor de primăvară a ajuns până la noi din timpuri străvechi. Odată cu creștinarea, peste obiceiul respectiv s-a adăugat sărbătoarea celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia (Armenia), care au fost soldați în armata romană în Legiunea a XII-a Fulminata, martirizați în anul 320.
Mai există în popor credința că așa cum va fi în această zi, așa va fi timpul în următoarele 40 de zile. Dacă plouă, se spune că va ploua și în ziua de Paști. Dacă tună, vara va fi roditoare, iar dacă tună (ceea ce s-a și întâmplat în feb. 2021), va fi o vară neroditoare cu multe ploi și tunete. Dacă este înghețat pământul în ziua aceasta, se spune că va fi toamnă lungă și frumoasă, cu rod bogat în porumb, care se va coace bine, înainte să dea brumele.
Simion Florea Marian mai notează că în Apuseni femeile stropesc vitele cu mujdei împotriva mușcăturilor de șarpe sau nevăstuică, iar cenușa din vatră o pun pe straturi și pomi, împotriva purecilor și a omizilor. De asemenea, toate legumele semănate în această zi se spune că vor avea rod înșeptit sau de 40 de ori mai mare decât în mod obișnuit, fiind ferite de atacul omizilor, purecilor și a altor insecte stricăcioase.
Tot în această zi, cei 40 de sfinți lovesc pământul cu botele și astfel fac să intre frigul în pământ și să iasă căldura” a relatat Monica Dușan.
