De ce moții nu sunt mocani? Unde trăiesc mocanii în Apuseni? Se spune că mocanii sunt mai deschişi la suflet şi mai sinceri ca moții!
Apusenii, cu peisajele lor montane și tradițiile adânc înrădăcinate, sunt locul unde trăiesc două grupuri distincte: mocanii și moții. Deși ambele grupuri sunt parte a aceleași regiuni etnografice – Apuseni, diferențele dintre ele sunt semnificative, nu doar din punct de vedere geografic, ci și cultural.
Mocanii trăiesc în zonele de câmpie și de deal ale Munților Apuseni. Aceștia sunt de obicei mai aproape de orașele mari sau de drumurile principale, în contrast cu moții, care trăiesc adesea în zone mai izolate și mai montane ale regiunii: „Ei sunt resfiraţi pe teritoriul care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoiţa, apoi dela Detunata spre Răsărit şi Sud până la Cheile Râmeţului şi Întregalde, iar de altă parte dela Lupşa pe Arieş în jos până la Baru şi muntele Bedeleului, ca şi întreaga populaţie de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin. Acest minunat corolar al Munţilor Apuseni înconjura dinspre sud şi est ţinutul propriu zis al Moţilor, făcând serviciul de avangardă a cetăţii, în care s-au zămislit toate acţiunile revolutionare în scopul de a ajunge la o viaţă mai omenească şi la libertatea naţională dorită de toţi Românii din Ardeal.
Mocanii şi chiar moţii nu cunosc cuvântul dumneata; ei întotdeauna folosesc numai cuvântul tu. Copiii zic părinţilor <<tu>> şi <<mă>> şi tot aşa sunt intitulaţi şi bătrânii de către cei mai tineri, căci muntenii ei între ei, de la mic şi până la mare, nu se intituleaza altfel decât cu tu. Faţă cu străinii sau cu cărturarii pantalonari din sat, care se pretind a fi purtătorii civilizaţiei moderne, precum sunt notarii şi subnotarii comunali, împinşi de bunul simţ ca să le dea onoarea cuvenită, ei se adresează într-un cuvânt: tu-dumneata. Mocanii, spre deosebire de moţi, sunt oameni mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este foarte mare asemănare între haina lor alba ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neîncrezătoare decat sufletul pururi îndoielnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul. Oameni robuşti, cei mai mulţi înalţi şi bine închegaţi la trup, cu culoarea părului castanie ori blonzi, dar foarte puţini bruni”, afirmă Ioan Rusu Abrudeanu în cartea ”Moţii – calvarul unui popor eroic dar nedreptaţit”.
Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică îi separă pe moți de mocani: „Mocanii mai au două manifestări de viaţă, cari le sunt commune numai lor, dintre locuitorii Munţilor Apuseni, şi prin cari se deosebesc fundamental de moţi. Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică, care e exclusiv creşterea vitelor. Toţi mocanii îşi construiesc casele după un tip deosebit. Casa se face din lemn. În trecut acest lemn de casă era de fag, ori de brad. Azi fagul este abandonat aproape complect şi înlocuit cu bârnele de brad fasonate. Casele mai inainte se acopereau numai cu paie, azi găsim şi acoperişe de şindrilă, în unele cazuri ţiglă. Nu lipseşte de la casa ţăranului mocan târnaţul (coridorul), apoi tinda casei, unde se face şi păstrează focul vestalelor romane. Pentru vite şi nutreţ, Mocanii au edificii de lemn, făcute pe câmp în mijlocul miriştei, ori a ratului din faţă sau din doştin” mai arată Ioan Rusu Abrudeanu.
Mocanii sunt renumiți pentru viața lor de fermieri și păstori, dar și pentru meșteșugurile tradiționale, precum olăritul, țesutul sau confectionarea obiectelor din lemn. Ei au avut o legătură puternică cu pământul și au cultivat vegetație specifică zonei, fiind implicați activ în comerțul local. Din acest motiv, mocanii sunt adesea considerați un grup mai cosmopolit comparativ cu moții, care au păstrat tradițiile mai izolate și mai închise. Totuși, atât mocanii, cât și moții sunt strâns legați de valorile tradiționale și de respectul pentru natură.
