De Crăciun, colacul reprezintă simbolic dorința fiecărui gospodar de a avea roade bogate, înmulțirea vitelor și sănătate
Aproape toate sărbătorile sunt însoțite, în satul românesc, de pâinea ritualică. Astfel, de Crăciun, alături de puterea cu care este învestit textul colindei, colacul reprezintă, în mod simbolic, dorința fiecărui gospodar de a avea roade bogate, înmulțirea vitelor, sănătate și alte asemenea.
De aceea, pe masa încărcată cu mâncare și băutură destinată colindătorilor, colacul frumos împodobit nu lipsește niciodată. Colacul, ca bobul de grâu, devine „fața lui Hristos” sau „pelița lui Hristos”, așa cum este denumit în „mulțămita la colac” rostită de ceata de feciori în cadrul colindatului de Crăciun. Termenul de „peliță” are aici sensul de trup sau obraz, afirmă etnologul clujean Aurel Bodiu.
În desfășurarea datinei colindatului, primirea colacului reprezintă un moment foarte important, care se produce cu deosebită ceremonie, însoțită de urări, denumită „urarea, mulțumirea sau alduirea colacului”.
Toți cei din casă, colindători și gazde, stau în picioare, iar conducătorul colindătorilor, numit la Mărișel, jud. Cluj, taroste, mulțumește pentru colac, ridicându-l. Alduirea colacului este prima din seria urărilor la colindat, dar și cea mai lungă. Numai după urarea colacului are loc primirea altor daruri, precum: picior de porc, țuică sau bani.
„Jupânu’ gazdă bine s-o purtat
Șî pă noi ne-o așteptat
Cu mese-ntinse,
Cu lumini aprinse
Șî cu prima cinste
Un colac de grâu, mare șî frumos
Ca pelița lui Hristos.
Da nouă ni să pare că nu-i numa un colac de grâu, mare șî frumos
Ci că-i stogu’ jupânului gazdă cu tătu
Da nu-i, că de-ar hi, niciun bine nu ar hi, între noi, junii satului
Că de paie ne-am întebgica,
Cu pleava ne-am îneca
Șî numa bine n-am umbla.”
Alduitul colacului la Mărișel, jud. Cluj/Cercetare CJCPCT Cluj
Foto: Alduitul colacului/ Grupul de datini și tradiții al sătenilor din Negreni, județul Cluj, în cadrul Spectacolului de colinde și oibiceiuri de iarnă „Bună sara lui Crăciun!” 2024
