Florin Streteanu: „Dacă pot să fiu operat pe creier de un neurochirurg în vârstă de 65 de ani, cu siguranță pot să fiu și divorțat de un judecător în vârstă de 65 de ani!”
În Europa și SUA vârsta la care se poate ajunge judecător variază semnificativ, în funcție de structura fiecărui sistem juridic. În statele din Europa continentală – precum Franța, Germania, Spania sau Italia – judecătorii intră în profesie relativ tineri, de regulă între 26 și 32 de ani, deoarece sistemul este unul de carieră, bazat pe școli naționale de magistratură. România se înscrie în același model, permițând uneori accederea în funcție chiar în jurul vârstei de 24–26 de ani, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii.
În schimb, în sistemele anglo-saxone, precum Marea Britanie și SUA, numirea în funcția de judecător survine mult mai târziu. Acolo, judecătorii sunt selectați dintre avocații cu experiență, astfel că vârsta de intrare în profesie se situează de regulă între 35 și 50 de ani, iar în instanțele federale americane chiar între 40 și 55 de ani.
Acest context explică și diferențele de percepție privind „tinerețea” judecătorilor. Despre aceste diferențe a vorbit și prof. univ. dr. Florin Streteanu, fost decan al Facultății de Drept UBB și actual președinte al Senatului UBB, într-o ediție a emisiunii Horia Nasra Show. Prof. Streteanu a subliniat că „în general, în sistemele de Common Law, nu o să vedem judecători la 24 sau 25 de ani, pentru că sistemul în sine de recrutare a judecătorilor este diferit. În dreptul englez, recrutează judecători dintre cei mai buni avocații, de exemplu.”
În schimb, în sistemele continentale, accederea tinerilor este firească: „Nu ai o limită minimă de vârstă pentru accederea în această școală de magistratură”, afirmă profesorul, referindu-se la școlile naționale de magistratură, inclusiv la INM.
În dezbaterea privind eventualele riscuri ale vârstei fragede, Streteanu se poziționează ferm: „Nu mi se pare că sunt neapărat prea tineri. Putem avea oameni tineri care sunt extrem de capabili, extrem de dedicați muncii… și putem avea oameni la o anumită vârstă care sunt blazați.”
Mai mult, respinge ideea că magistrații mai în vârstă ar fi mai puțin potriviți: „Dacă pot să fiu operat pe creier de un neurochirurg în vârstă de 65 de ani, cu siguranță pot să fiu și divorțat de un judecător în vârstă de 65 de ani.”
Pentru profesor, cheia nu este vârsta, ci calitatea profesională: „Până la urmă, tot calitățile personale și dedicarea spre această profesie fac diferența.”
Concluzia este limpede: în România, judecătorii tineri sunt rezultatul unui model european bine consolidat, nu o anomalie – și nici o problemă. „Nu mi se pare că sunt prea tineri”, punctează acesta.
