Grupul tradițional al sătenilor din Negreni, la colindat, „Scoală, gazdă, nu dormi”
Localitatea Negreni, situată la interferența cu județul Bihor, păstrează una dintre cele mai interesante și arhaice tradiții de colindat din Transilvania, o tradiție care vorbește despre comunitate, protecție simbolică și belșug.
Colindatul, o datorie exclusiv bărbătească
În vechime, la Negreni, doar bărbații colindau. Obiceiul era răspândit și în alte zone ale Transilvaniei, însă aici s-a păstrat cu o rigoare aparte. Fetele și femeile nu mergeau la colindat, ci rămâneau acasă pentru a primi ceata feciorilor.
Intrarea cetei în curte și în casă avea o semnificație profundă: era un semn de binecuvântare, de protecție împotriva relelor și de promisiune a belșugului pentru anul care urma. O casă colindată era considerată o casă „apărată” și norocoasă.
Ceata feciorilor și jocul ritualic
Ceata de colindători era formată din feciori ai satului, care veneau însoțiți de ceterași – lăutarii tradiționali ai comunității. După colind, momentul culminant era jocul ritualic: feciorii jucau fata gazdei și, apoi, toate femeile din casă, un gest cu valoare simbolică legată de fertilitate, continuitate și armonie familială.
Acest dans nu era un simplu act de veselie, ci o formă de ritual comunitar, prin care se întăreau legăturile dintre membrii satului.
Colindatul heterofonic – un element rar
Un alt aspect distinctiv al colindatului din Negreni este interpretarea heterofonică. Ceata se împarte în două părți – dreapta și stânga – care cântă alternativ, suprapunându-se la finalul și începutul fiecărui vers.
Această tehnică muzicală creează un efect sonor aparte, arhaic și puternic, rar întâlnit astăzi, și demonstrează bogăția și complexitatea folclorului local. Heterofonia nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei tradiții transmise din generație în generație, fără note scrise, doar prin memorie și practică.
O moștenire culturală vie
Tradiția colindatului din Negreni nu este doar un obicei de sărbători, ci o mărturie vie a identității locale, a modului în care comunitatea înțelegea legătura dintre om, casă și destin. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, aceste obiceiuri rămân repere importante ale patrimoniului cultural transilvănean și merită cunoscute, păstrate și transmise mai departe.
Colindă de pe albumul „Și ne lasă gazdă-n casă” – Colinde și cântece de Crăciun din județul Cluj, editat în anul 2017 de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
