În Postul Mare, în satul tradițional din Ardeal nu se cântă, nu se joacă și nu se mănâncă de dulce
În Postul Mare, în satul tradițional din Ardeal nu se cântă, nu se joacă și nu se mănâncă de dulce.
Astfel, Postul Mare sau Postul Sfintelor Paști, începea cu așa numita „spolocanie”. Stăpâna casei spăla cu leșie toate vasele de gătit, le fierbea, pentru a nu rămâne grăsime pe ele.
Perioada postului era una de purificare generală, prin abstinență, răbdare, împăcare și echilibru, prin săvârșirea tuturor ritualurilor menite să-l apropie pe om de Dumnezeu, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor Maria Bocșe, editat în anul 2006 de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
Prin post oamenii se purificau, își apărau sănătatea după hrănirea cu „de dulcele iernii”.
Consumul de pâine și de mălai din această perioadă era combinat cu acela al verdețurilor proaspete, urzici, podbal și păpădie, aducătoare de sănătate.
De asemenea, pe toată durata postului, femeile torceau, ţeseau și coseau, deoarece era credinţa că de Înviere fiecare om trebuie să aibă haine noi, din această cauză se mai spunea despre Paşti: „Paştile falnice, tot în coji de ouă şi-n cămeşe nouă!”
