Mănăstirea Râmeț „Grădina raiului din Apuseni”, unul dintre cele mai vechi așezăminte ortodoxe din Transilvania
sursă foto: atv-bikeramet.ro/trasee/
Situată în comuna Râmeț, județul Alba, Mănăstirea Râmeț reprezintă un simbol al credinței ortodoxe și al continuității românești în inima Transilvaniei. Este una dintre cele mai vechi mănăstiri din această regiune, cu origini care coboară până în secolul al XIII-lea, dar cu dovezi arheologice ce indică o prezență monahală încă din veacurile XI-XII.
Tradiția consemnează că mănăstirea ar fi fost ctitorită în anul 1214 de călugării Ghenadie și Romulus. Cu toate acestea, cercetările arheologice realizate ulterior, inclusiv de profesorul Botezatu, au dus la concluzia că viața monahală în acest loc a existat cu mult înainte, susținută de existența pustnicilor (eremiților), de unde provine și denumirea localității și a mănăstirii – Râmeț.
Biserica veche, monument de arhitectură românească medievală, păstrează multiple straturi de pictură murală, datate între anii 1300 și 1809. O inscripție valoroasă, descoperită pe intradosul arcului ce separă naosul de pronaos, menționează numele zugravului Mihul de la Crișul Alb, realizator al picturii din anul 1377. Aceasta confirmă existența Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț, figură importantă în spiritualitatea ortodoxă transilvăneană.
De-a lungul istoriei sale, Mănăstirea Râmeț a trecut prin numeroase încercări. În timpul represiunilor ordonate de generalul Buccow în 1762, mănăstirea a fost distrusă. Un alt episod tragic s-a petrecut după participarea viețuitorilor la răscoala lui Horea, când, în 1785, mănăstirea a fost din nou devastată.
Chiar și în aceste vremuri grele, rolul spiritual și educativ al mănăstirii a rămas important pentru localnici, așa cum reiese din plângerile sătenilor din Râmeț și Ponor, care cereau să le fie păstrate școala și dascălii.
După o perioadă de declin, viața monahală a fost reluată în anul 1940, sub conducerea starețului Evloghie Ota. Din anul 1955, mănăstirea devine așezământ de maici, traversând o perioadă dificilă în timpul regimului comunist, dar continuând să fie un centru de atracție pentru numeroși credincioși.
Biserica veche a fost restaurată, iar pictura a fost repusă în valoare. Sub îndrumarea Prea Sfințitului Emilian Birdaș, cu sprijinul inginerului Eugen Iordăchescu, biserica a fost ridicată cu peste 2 metri, fiind salvată de efectele umezelii.
Piatra de temelie a bisericii noi a fost pusă în 1982, iar lucrările au durat mai bine de zece ani. Construcția, care îmbină elemente arhitecturale din toate provinciile românești, a fost proiectată și condusă de preotul inginer Ioan Grecea, iar pictura interioară a fost realizată de Grigorie Popescu.
La 29 iunie 1992, cu prilejul hramului bisericii noi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, împreună cu membrii Sfântului Sinod, a sfințit noul locaș de cult. În ziua următoare, pe 30 iunie 1992, a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț.
Astăzi, Mănăstirea Râmeț rămâne un reper spiritual de seamă pentru ortodoxia din Transilvania, dar și un important obiectiv de patrimoniu național, ce atrage anual mii de credincioși și turiști dornici să descopere istoria, liniștea și frumusețea acestui așezământ deosebit.
