(OPINIE) Voicu Ienci: Cruciada copiilor
Joi, 28 noiembrie 2024 -cruciada copiilor
In 1212, mii de copii din Europa Apuseana, baieti si fete, porneau din porturile Mediteranei cu un scop nobil al Evului Mediu catolic -cruciada pentru eliberarea Locurilor Sfinte de sub dominatia Islamului.
Cronicile ii numesc inocenti sau pueri pavri -copii saraci. Saraci in ce anume? Saraci in numarul anilor de viata, saraci in experienta trairilor, saraci in capacitatea de discernere.
Dupa peregrinari pe mare la bordul unor corabii, acesti copii fie mor in naufragii, fie sunt vanduti ca sclavi in porturile din Nordul Africii.
Vazandu-i pe studentii adunati in numele democratiei, al salvgardarii statului democratic in fata iminentei dictaturii legionare, fara sa vreau ma duce gandul la acei inocenti dintr-un trecut atat de indepartat.
In primul rand, e vorba de copii care simt chemarea sa faca istoria, sa salveze ceva de un pericol imaginar, construit in mentalul colectiv cu scopuri politice precise. Si scopul cruciadelor, si spaima si necesitatea asazisei salvari a democratiei au fost fabricate din considerente si calcule politice mult mai obiective si concrete, pe langa ce lasa sa para la prima vedere. Prin urmare este vorba de manipulare si de folosirea ei pentru rezultate de etapa ale economiei de putere.
Impotriva unui vot democratic si legal, impotriva mecanismului de baza al democratiei si starii institutionalizata de democratie, copiii se ridica si protesteaza in numele democratiei, cerand anularea acestuia. Motivul? Cel ales democratic este extremist si legionar, urmeaza sa instaureze dictatura si izolarea Romaniei.
Bun, sa stabilim cateva lucruri: nu am cum sa ghicesc intentiile lui Calin Georgescu si nu pot citi vreun viitor al istoriei ce tocmai se zbate in cuptoarele coacerii, dar pe de alta parte recunosc cateva indicii care nu imi plac, laolalta cu o contradictie in termeni pana la fractura logica deplina si indiscutabila.
Nu imi place panica si disperarea fara motiv. Romania are institutii relativ stabile si functionale. Ce arde atat de tare inafara de interesul unei tabere sau alta de a castiga o cursa electorala? De fapt, nu arde nimic si nici macar deznodamantul alegerilor nu il putem anticipa cu atata precizie si siguranta, incat sa ne apuce panica si sa incercam in extremis sa schimbam cursul lucrurilor. Arde, in schimb, intensitatea cu care ii dusmanim si ii uram pe ceilalti, care au fost de alta parere si despre care descoperim ca sunt multi.
Factorul declansator al panicii nu poate fi decat instinctul de conservare, iar in cazul de fata concluzia nu poate fi decat sumbra -suntem atat de convinsi si obsedati de adevarul nostru, incat orice sustinere diferita de a noastra devine un pericol la insasi existenta individuala.
Intelept este sa nu ne lasam convinsi pana la asimilarea convingerii cu propriul Eu. Oamenii sunt mai mult decat convingeri si idei, sunt entitati inzestrate cu emotie si ratiune in continua schimbare si evolutie, pentru ca lumea intreaga e in miscare si schimbare. Adevarurile se schimba pe masura ce aprofundam cunoasterea, sunt ale noastre, nu noi ale lor, ne recunoastem in rastimpuri ca gresim si astfel adevarul nostru se schimba si evolueaza. Daca ar fi ca noi sa apartinem unui asazis adevar sau altul, am deveni fiinte lipsite de libertate la cheremul aceluia care ne-a strecurat ideea fixa in cap.
Din pacate, am fost invatati de mai bine de un deceniu sa traim intr-un clivaj societar abrupt, intr-o distopie a unei societati divizate paroxistic si propagandistic, sa gandim maniheist, asimiland la nivel de constiinta chipul dusmanului proiectat asa cum unii sau altii au vrut sa il zugraveasca.
Ne-am obisnuit sa reactionam violent si cu patima la acela identificat ca fiind celalalt, altcineva, altcumva. Etichetam conform instructiunilor din mass media si pornim la atac. Astazi adversarul e legionarul pregatit sa ne fure democratia, maine va fi ungurul perfid, revansard istoric si teritorial, poimaine ii va veni randul sa fie ars pe rugul constiintei noastre de grup ateului sau celui cu preferinte sexuale neconforme.
Constat ca oriunde ma indrept, gasesc doar convingeri absolute, spaima si ura, apetenta pentru masuri extreme …si totul in numele valorilor imuabile prin esenta, dar sovaielnice si schimbatoare sub imbold politic si emotional.
Ura si patima produc radicalizare, care, la randul ei, alimenteaza ura si patima. Extremismul este starea constiintei, in care acest mecanism functioneaza si se perpetueaza.
Sa ma intorc la inocentii de ieri si la cei de azi. Manipularea bazata pe saracia anilor si experientei profita de energia tineretii si o pune in mars. Si in 1212 si in 2024 e un mars impotriva viitorului celor porniti tocmai sa si-l implineasca pe masura unor naive nazuinte.
Unii mergeau sa omoare in numele Lui Dumnezeu-Viata. Ceilalti cer incalcarea jocului democratic in numele nevoii de democratie, actioneaza asemeni legionarilor ca sa inlature pericolul legionar.
Lamentabila fractura logica si putinatate a mintii si cunoasterii si stupefiant nivelul imposibilitatii unei perceperi a realitatii obiective! Le gasesc pe toate astea la copiii nostri frumosi si destepti, ajunsi la varsta luptei dupa ce au trecut o copilarie intreaga prin intunericul dezbinarii si manipularilor de tot felul, devenite fapte banale si cotidiene, care ne-au obisnuit, ne-au imbolnavit si ne-au muscat sufletele.
Astazi i-a scos Lasconi, maine poate ii va scoate Georgescu. Aud deja ca un sustinator de-al lui a troznit cu o caramida in cap un tanar care se intorcea de la protest. Nu stiu, este timp, sunt doua saptamani de asteptare, lungi si mohorate precum ani ai patimirii …sau poate mult mai mult decat atat
De un lucru nu ma indoiesc, insa: inocentii medievali au sfarsit prost, prea patrunsi si determinati sa croiasca viitorul si istoria cu ce li se strecurase in minte pana la nivelul la care au considerat ca ideile fixe sunt ei insisi si ca actiunile induse nu au alternative.
Vor reusi studentii din 2024 mai bine? Ma indoiesc. Libertatea nu se prezerva cu actiuni impotriva libertatii decat in logica perversa si blestemata a corectitudinii politice.
Vrei sa fii liber? Comporta-te ca un om liber si, inainte de toate, respecta libertatea celuilalt, intelege ca societatea democratica nu poate exista inafara votului liber exprimat, pe care trebuie sa il respecti chiar si atunci cand te simti real sau imaginar amenintat.
Tinem cu totii aproape, fara ura, in primul rand.
PS: presimt ca nu va fi ultima insemnare de azi. Astept decizia CCR.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie