Părintele „excepției privind prescripția răspunderii penale”, avocatul Răzvan Doseanu îi explică originea: „Se dubla termenul fără să știe nimeni!”
Avocatul orădean Răzvan Doseanu, considerat de mulți specialiști „părintele excepției privind prescripția răspunderii penale”, a explicat la Horia Nasra Show modul în care acest concept a fost introdus în practica judiciară și cum a ajuns să influențeze mii de dosare la nivel național.
Potrivit acestuia, punctul de plecare a fost Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, care a avut la bază o excepție de neconstituționalitate ridicată într-un dosar instrumentat la Oradea. Ulterior, această decizie a produs efecte în numeroase cauze penale, fiind aplicată în mii, dacă nu chiar peste 10.000 de dosare: „Nu știu dacă știi, dar excepția privind prescripția răspunderii penale, Decizia 297 din 2018, mie îmi aparține. Ea pleacă de la Oradea și a fost ulterior aplicată probabil în mii sau peste 10.000 de dosare”, a explicat avocatul.
Ce este prescripția răspunderii penale și de ce este importantă
Răzvan Doseanu a subliniat că instituția prescripției nu este una specifică României, ci există în toate sistemele juridice moderne. Aceasta are rolul de a obliga statul să acționeze într-un interval rezonabil de timp pentru a trage la răspundere penală persoanele care au comis infracțiuni: „Teoria prescripției răspunderii penale este următoarea: statul ar trebui să acționeze cât mai aproape de momentul comiterii unei infracțiuni, atât pentru a identifica autorul și a-l sancționa, cât și pentru a realiza un efect de prevenție”, a explicat acesta.
În opinia sa, tragerea la răspundere penală după un interval foarte lung de timp ridică probleme de echitate și eficiență juridică: „Dacă astăzi ai comis pretinsa infracțiune și ești tras la răspundere penală peste 10 sau 16 ani, este o problemă. În tot acest timp, persoana trăiește cu o presiune constantă, ca o sabie deasupra capului”, a mai arătat avocatul.
Problema practică: întreruperea artificială a prescripției
Unul dintre cele mai controversate aspecte semnalate de avocat vizează modul în care, înainte de decizia Curții Constituționale, autoritățile puteau întrerupe cursul prescripției penale: „În vechiul sistem, puteai întrerupe prescripția prin orice act din dosar, inclusiv printr-un act făcut de polițist în birou, fără să fie comunicat nimănui. Practic, se întocmea un document intern care dubla termenul de prescripție”, a explicat Doseanu.
Astfel, un termen de prescripție de 5 sau 8 ani putea fi extins la 10 sau chiar 16 ani, fără ca persoana vizată să fie informată sau să poată verifica momentul real al întocmirii documentului.
Deciziile Curții Constituționale au schimbat această practică, stabilind că actele care întrerup prescripția trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, pentru a asigura transparență și posibilitatea de verificare.
De la un caz concret la un fenomen național
Excepția de neconstituționalitate ridicată la Oradea a avut la bază un dosar de tâlhărie, în care problema centrală era interpretarea diferită a prescripției în noul Cod penal față de cel vechi: „În acel dosar, cauza fusese declinată între parchete, fără activitate reală, dar se susținea că termenul de prescripție s-a dublat. De aici a pornit întreaga discuție”, a precizat avocatul.
Ulterior, efectele deciziilor Curții Constituționale au dus la situații în care numeroase dosare au ajuns în instanță aproape prescrise, ceea ce a pus presiune pe sistemul judiciar: „Sunt dosare care ajung aproape prescrise încă din faza de urmărire penală, iar instanțele sunt nevoite să parcurgă rapid toate etapele procesuale într-un timp foarte scurt”, a mai explicat acesta.
Un subiect controversat în justiție
Răzvan Doseanu a recunoscut că subiectul prescripției rămâne unul sensibil și controversat, existând situații în care pot apărea derapaje sau întârzieri procedurale: „Nu spun că nu sunt derapaje și că nu există, uneori, trageri de timp pe subiectul prescripției”, a concluzionat avocatul.
Cu toate acestea, el consideră că reglementarea corectă a prescripției este esențială pentru funcționarea unui sistem de justiție echitabil și eficient, în care drepturile persoanelor sunt respectate, iar autoritățile acționează în limitele legii.
