Primele „căi ferate”, din lemn, au apărut în secolul al XVI-lea, în zona Brad și în Leberthal (Alsacia)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Titlul pare forțat, însă, dragi cititori, este o realitate – primele „căi ferate”, din lemn, au apărut în secolul al XVI-lea, în zona Brad și în Leberthal (Alsacia).

Este adevărat, în antichitate exista un sistem arhaic de cale ferată însă mult diferit față de cel prezent, un sistem bazat pe vehicule cu roți, trase de oameni sau cai, se deplasau pe niște făgașe (rigole) din calcar. Acest mod de transport a fost în uz peste 650 de ani, adică cel puțin până la sfârșitul secolului I d.Hr. mai întâi în Corint (Grecia) și apoi în anumite regiuni ale Imperiului Roman.

Strămoșii căii ferate cu făgașe de lemn datează din secolul al XVI-lea. Astfel, în minele din Leberthal (Alsacia) se utilizau aceste tipuri de șine în anul 1525: Vagoanele, prevăzute cu roți metalice de diametru mic, rulau pe longrine de lemn.

De asemenea, în minele de aur de la Brad, din Transilvania, se utilizau vagoneți de lemn. Pentru schimbarea direcției se utilizau macaze de lemn, prevăzute cu ac și inimă. Acești vagoneți și macaze sunt printre primele semnalate în tehnică și demonstrează ingeniozitatea maeștrilor anonimi ai tehnicii populare românești.

La „Muzeul căilor de comunicație din Berlin” se afla un astfel de model din secolul al XIV-lea, de la mina de aur din Brad – Muntii Apuseni. De altfel, primul vehicul care a circulat pe șine e din România, din aceeași mină, si datează din secolul al XIV-lea și  se află în același muzeu din Berlin.

Vagonetul era folosit pentru scoaterea minerului din mina si transportarea lui până la șteampurile din apropiere. Asemenea vagonete s-au întrebuințat în aceleași scopuri și în Anglia, dar de-abia la începutul secolului al XVII-lea, deci cu 200 de ani mai târziu. Un model al acestui vagonet este expus și la „Muzeul tehnic al cailor ferate din București”, împreună cu șinele de lemn și cu un schimbător de cale (macaz). Șinele erau din prăjini lungi de lemn, vagonetul avea roți speciale din lemn, dar macazul avea ac și inimă.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google