Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

Restituirea taxei pe viciu: cadrul legal, interpretare și soluționare judiciară

Restituirea taxei pe viciu: cadrul legal, interpretare și soluționare judiciară

Taxa pe viciu, reglementată inițial prin art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006, a fost abrogată prin Ordonanța de Urgență nr. 114/2018, începând cu data de 29 decembrie 2018. Această abrogare a fost completată de dispozițiile art. 56–57 din OUG nr. 114/2018, care au conferit contribuabililor dreptul explicit de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlul de contribuție pentru finanțarea unor cheltuieli din sănătate – cunoscută și sub denumirea de „taxă pe viciu”.

Prescripția dreptului la restituire

Conform pct. 3 cap. I din Ordinul MF nr. 1899/2004, termenul de prescripție aplicabil pentru solicitarea restituirii este de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. În acest caz, dreptul a apărut la 29.12.2018, prin urmare termenul de prescripție a început să curgă la 01.01.2019 și s-a încheiat la 01.01.2024.

Soluția instanței de fond și recursul

Prin Sentința nr. (…) din 14.07.2023, Tribunalul (…) a admis cererea formulată de societatea (R) SRL – aflată în faliment – și a obligat Administrația Județeană a Finanțelor Publice (…) (AJFP) să restituie suma de 604.664 lei, reprezentând taxa pe viciu achitată pentru perioada februarie – decembrie 2017, precum și dobânda fiscală legală calculată din momentul plății și până la restituire.

Totodată, instanța a respins acțiunea împotriva Ministerului Sănătății și Ministerului Finanțelor Publice, reținând că organul fiscal competent este cel care are obligația de restituire, conform art. 57 alin. (2) din OUG nr. 114/2018 și procedurii reglementate de OMFP nr. 1899/2004.

Considerentele instanței

Instanța de fond și ulterior instanța de recurs (Curtea de Apel Oradea) au reținut următoarele aspecte esențiale:

  1. Dreptul la restituire este expres reglementat de art. 57 alin. (2) din OUG nr. 114/2018, iar aplicarea acestuia nu este condiționată de existența unui act administrativ de impunere sau de o hotărâre a CJUE specifică României. Judecătorul național are obligația de a aplica dreptul UE cu prioritate.
  2. Taxa pe viciu a fost incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, întrucât nu urmărea un „scop specific” conform art. 1 alin. (2) din Directiva 2008/118/CE. Nu s-a dovedit că veniturile colectate aveau o destinație concretă și exclusivă pentru combaterea efectelor viciilor (alcool, tutun).
  3. Refuzul AJFP de a restitui sumele a fost calificat ca refuz nejustificat, conform art. 2 alin. 1 lit. i) și alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce a permis reclamantei să sesizeze instanța fără a mai formula o plângere prealabilă distinctă.
  4. Prescripția nu era împlinită la data cererii, fiind formulată în septembrie 2022, în termenul legal de 5 ani.
  5. Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă în procedura de restituire, întrucât, după abrogarea reglementărilor privind taxa pe viciu, sumele au fost virate la bugetul de stat, iar restituirea se realizează de către organele fiscale.

Recursurile

  • Recursul principal formulat de AJFP a fost respins ca nefondat, instanța menținând obligarea acesteia la restituirea sumei și dobânzilor legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
  • Recursul Ministerului Finanțelor Publice a fost respins ca lipsit de interes, dat fiind că acțiunea fusese deja respinsă față de acest minister.
  • Recursul provocat de reclamanta (R) SRL împotriva respingerii acțiunii față de Ministerul Sănătății a fost de asemenea respins, instanța reiterând că AJFP este organul competent în materie de restituiri fiscale.

Această hotărâre confirmă aplicabilitatea directă și prioritară a dreptului Uniunii Europene în materia fiscală, în special în ceea ce privește conformitatea taxelor naționale cu legislația comunitară. De asemenea, clarifică faptul că, în lipsa unei norme exprese interne de restituire, contribuabilul nu este lipsit de remediu juridic, atât timp cât o reglementare ulterioară (OUG nr. 114/2018) consfințește acest drept. Rolul instanței naționale ca „judecător european” este reafirmat prin soluția pronunțată, cu respectarea art. 148 alin. (2) din Constituție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *