Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh: Vine de la romani, sărbătoarea trandafirilor fiind dedicată cultului morților
Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută și sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh. Anul acesta este prăznuită pe data de 7 iunie. A fost numită „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană „Rosalia”, consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști.
Pogorârea Sfântului Duh nu are o dată fixă, face parte din sărbătorile cu dată schimbătoare. Este prăznuită totdeauna la zece zile după Înălțare sau Ia cincizeci de zile după Paști. Este ziua in care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor. Sfântul Grigorie Palama spune că Duhul Sfânt S-a revelat la Cincizecime în chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi „că este de aceeași ființă cu Dumnezeu-Cuvântul, căci nimic nu este mai înrudit cu cuvântul decât limba”. Pogorârea Sfântului Duh a fost făgăduită de Mântuitorul înainte de patima Sa: „De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Și iarăși: „Voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede” (In.14,16-17). Iar înainte de înălțarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: „Iar voi să rămâneți în Ierusalim, până când vă veți îmbrăca cu putere de sus”. Împlinirea promisiunii a avut loc la zece zile după Înălțare, în dimineața zilei în care evreii din toată lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de către Moise, pe Muntele Sinai. Din momentul împărtășirii de Duhul Sfânt, ucenicii au început să vorbească în limbi neștiute de ei până atunci.
Rusaliile – scurt istoric
Părintele profesor Ene Braniște menționează în Liturgica Generală că Rusaliile este cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători s-au despărțit una de cealaltă.
În vechime, în această zi, catehumenii primeau botezul într-un cadru solemn și festiv. Aceasta sărbătoare este menționată în canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.
Rusaliile – ziua în care Biserica ia ființă
Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiască și omenească a Lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a Lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin această extindere a vieții Lui Hristos în noi. Având în vedere că prin Duhul ne împărtășim de Hristos, în Biserica Ortodoxă sfintele slujbe încep cu rugăciunea adresată Sfântului Duh.
Frunzele de tei sau de nuc, binecuvântate de Rusalii
Există obiceiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
Prezența acestor frunze la Sărbătoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfânt, daruri nenumărate, diverse și totuși unitare și unificatoare.
