Srilankezii și nepalezii iau locul moților în Apuseni. Orașele de munte, „invadate” de muncitori asiatici

Schimbări vizibile se produc în ultimii ani în orașele montane din Munții Apuseni, unde prezența muncitorilor străini a devenit tot mai firească. Orașe mici, cu tradiție istorică și economică, precum Brad, Câmpeni, Abrud, Zlatna și Beiuș, se confruntă astăzi cu o schimbare de structură demografică și economică: nepalezii, srilankezii, dar și muncitori din India sau Turcia iau locul vechilor lucrători români.

Închiderea minelor – declinul unei economii istorice

O mare parte din exodul populației din Apuseni are la bază închiderea sectorului minier, un pilon economic al regiunii timp de mai bine de un secol. Patrulaterul aurifer al Munților Apuseni – Abrud, Roșia Montană, Zlatna și Baia de Arieș – a fost odinioară una dintre cele mai importante zone extractive din Europa Centrală.

După anii ’90, minele au fost închise pe rând, lăsând în urmă comunități fără alternative reale. Cei care au beneficiat de salarii compensatorii, în special bărbații în putere, au consumat rapid economiile și au ales ulterior drumul străinătății, în special spre Italia, Spania, Germania sau Anglia.

Rezultatul? Apusenii s-au îmbătrânit. Satele s-au golit, iar orașele au pierdut energie economică, forță de muncă și perspectivă.

De ce vin asiaticii în Apuseni?

Răspunsul ține de o realitate dureroasă: migrația masivă a tinerilor români către orașele mari sau spre Occident și închiderea treptată a marilor centre industriale. În prezent, peste 140.000 de muncitori extracomunitari lucrează legal în România, față de doar 50.000 în 2019. Cei mai mulți vin din Nepal, Sri Lanka, Turcia și India, acceptând locuri de muncă în condiții modeste și pe salariul minim, fără a cere prea multe „pretenții” sau „beneficii”.

Turismul – o soluție insuficientă

În lipsa unei industrii solide și cu o agricultură de subzistență, turismul a fost promovat ca soluție de salvare a regiunii. Dar, în realitate, acest sector s-a dovedit a fi o fată morgana economică – o promisiune frumoasă, dar insuficientă. Turismul, în forma sa actuală, poate doar „petici”, nu și umple golul lăsat de minerit.

Pensiunile, cabanele și afacerile din HoReCa au nevoie de angajați, însă tinerii au plecat, iar localnicii rămași sunt în vârstă sau reticenți la munca în servicii. În această situație, muncitorii asiatici au devenit o soluție viabilă, acceptând posturi în pizzerii, cafenele, supermarketuri și mici afaceri din zonă.

Un peisaj social nou pentru Țara Moților

Prezența muncitorilor străini în Apuseni nu mai este o excepție, ci o nouă normalitate. Asiaticii încep să se integreze, învață limba, se acomodează cu viața de munte și, în multe cazuri, devin parte activă a comunității.

Pentru orașele mici și comunitățile îmbătrânite, această infuzie de forță de muncă străină poate însemna supraviețuire economică. Dar rămâne de văzut dacă, pe termen lung, soluția este sustenabilă sau doar o altă etapă temporară în declinul unei regiuni cândva prospere.

Moții pleacă, asiaticii rămân. Munții Apuseni trăiesc o transformare profundă, alimentată de decenii de decizii politice, tranziție economică dureroasă și migrație constantă. În acest vid, forța de muncă străină preia sarcinile lăsate în urmă, dând o nouă față orașelor mici și readucând, poate, un strop de speranță acolo unde industria a murit.