Tăblițele de la Tartăria, cu o vechime de peste 7000 de ani, mărturie a culturii Vinča, „bunica” geto-dacilor

În 1961, la un sit neolitic din satul Tărtăria, situat la aproximativ 30 km de Alba Iulia, Transilvania, au fost descoperite tăblițele de la Tartăria, datând de peste 7000 de ani. Acestea sunt asociate cu cultura Vinča, strămoșii geto-dacilor, și oferă indicii despre o civilizație străveche.
Alături de tăblițe, cercetătorii au găsit douăzeci și șase de figurine din lut și piatră, o brățară din cochilie și rămășițele arse ale unei femei adulte, denumită adesea „Doamna Tărtăria”. Inițial, oasele au fost interpretate ca aparținând unui bărbat șaman de vârstă mijlocie, dar analizele ulterioare au dezvăluit că rămășițele aparțineau unei femei de aproximativ 55 de ani, o vârstă rar întâlnită în acea perioadă.
Cultura Vinča, care a apărut acum 7000 de ani și a prosperat între 5400 și 4500 î.Hr., este considerată de unii cercetători prima civilizație europeană, cunoscută sub denumirea de „Civilizația Veche Europeană de pe Dunăre”.
De-a lungul timpului, istorici au propus ideea unui limbaj sau sistem de scriere în această cultură. Tăblițele descoperite sunt, însă, interpretate ca hărți ce ar fi putut fi folosite pentru a naviga cerul nocturn în apropierea unui loc sacru de lângă Dunăre.
În prezent, ciobanii din România utilizează hărți tradiționale pentru a-și ghida turmele prin munți și văi, iar aceste tăblițe ar fi fost, probabil, accesibile doar creatorului lor.