Timișoara, capitala județului Banat: Dispar Arad, Deva și Reșița ca reședințe de județ în varianta suveranistă!
Pe un blog personal ce i-a aparținut liderului AUR (între timp, blogul a fost spart de un hacker), George Simion, încă din anul 2010, pot fi regăsite opinii și reflecții care acoperă o paletă largă de subiecte – de la politică și prietenii, la echipa națională de fotbal și Basarabia. Printre temele abordate, una se distinge prin actualitatea și încărcătura ei politică: regionalizarea.
Într-o postare din acel an, Simion discuta despre conceptul de „România 9”, o propunere de reorganizare administrativă și, totodată, un vehicul posibil pentru o eventuală unire cu Republica Moldova, văzută dintr-o perspectivă geopolitică, economică și identitară.
Iată cum își exprima el viziunea asupra oportunităților istorice și contextului regionalizării:
„Se spune despre oportunitati ca ele apar in momentele cele mai neasteptate si au o durata limitata. Istoric, Romania a profitat de oportunitati doar atunci cand populatia sa a facut si efortul de a se indrepta spre aceasta si nu a asteptat ca „Dumnezeu sa-i bage si in traista”.
A profitat de conjunctura politica la 1877 si in 1918 sau in anii 2004 si 2007 cand am facut o optiune democratica fundamentala fiind primiti in NATO si in UE.
Astazi, pe langa includerea in spatiul Schengen, pentru Romania se deschide o noua fereastra de oportunitate. Am sa explic imediat si de ce. Comparand cu datele culese despre Republica Moldova, constatam ca exista o similaritate in ceea ce priveste suprafata geografica ( a 5-a ca marime) si numarul de locuitori, precum si doua inadvertente in ceea ce priveste PIB exprimat in euro si numarul de locuitori al capitalei de „zona”. Astfel, daca se adopta acest proiect, unirea istorica cu Basarabia poate fi mai usor realizata, integrarea facandu-se „de facto”, ca o alipire a unei zone la un intreg. Din aceasta unire Romania poate deveni mai puternica, iar Moldova isi poate crea oportunitati economice ce pot duce la cresterea PIB, dar si la beneficiile aduse de includerea in structurile NATO sau ale UE, inclusiv spatiul Schengen.
Evident ca nu imediat, insa aceste oportunitati sunt greu de a nu fi luate in seama de o parte si de alta a Prutului. Cine ar avea de pierdut? Nimeni altcineva decat Rusia, cea care se implica in campania electorala pentru alegerea Primarului in Chisinau, cea care prezinta „ambasadorul” unei regiuni la o intalnire diplomatica, incercand sa-i dea legitimitate. Aceeasi Rusie care-si tipa prin presa de la noi sau prin gura unor politicieni cu radacini la Moscova pierderea influentei in Romania, dorind sa o consolideze la Chisinau.
Dincolo de oportunitatea unirii, reorganizarea va mai produce inca doua oportunitati, una care tine de reducerea numarului de bugetari (si de aici presiune mai mica pe bugetul de stat si reorientarea banilor economisiti catre investitii), precum si eliminarea increngaturilor supralegale pe care baronii locali au facut-o la nivelul judetelor actuale. La care se adauga absorbtia mai usoara a fondurilor europene si planuri de dezvoltare concepute la nivel major (ca exemplu, autostrada Arad – Pitesti va presupune colaborarea a 3 zone si nu a 7 ca pana acum).
Prin urmare Proiectul „Romania 9” inseamna o Romanie mai puternica, mai mare, mai bogata, mai dezvoltata, mai putin corupta, adica o Romanie normala, democratica si europeana. Cine este pentru?” arăta George Simion.
Cum arătau cele nouă regiuni în varianta Simion?
Timișoara, capitala județului Banat: Dispar Arad, Deva și Reșița ca reședințe de județ în varianta suveranistă!
Conform acestei propuneri, județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara ar fi comasate într-o singură unitate administrativă de dimensiuni mari, cu Timișoara ca centru unic de decizie. Orașul, deja un pol economic și universitar important, ar urma să preia toate atribuțiile administrative, juridice și executive ale fostelor capitale de județ.
Ce se pierde, ce se câștigă?
Criticii proiectului atrag atenția asupra riscurilor legate de centralizarea excesivă, posibila marginalizare a comunităților locale și pierderea identității administrative și culturale a unor orașe istorice precum Arad, Deva sau Reșița.
Pe de altă parte, susținătorii reorganizării afirmă că acest model ar duce la scăderea birocrației, reducerea cheltuielilor publice, atragerea mai eficientă a investițiilor și o planificare regională coerentă, cu Timișoara în rol de capitală regională.
Această viziune, formulată într-o perioadă în care George Simion nu avea anvergura politică actuală, dezvăluie o strategie de regionalizare ancorată în context geopolitic și în ideea unirii simbolice și administrative cu Basarabia.
Discursul său de atunci reflectă o abordare pragmatică asupra modului în care România ar putea valorifica anumite oportunități istorice, economice și strategice, în paralel cu o critică evidentă la adresa influenței rusești în regiune.
Deși scris în urmă cu mai bine de un deceniu, textul rămâne relevant în contextul actualelor dezbateri privind reorganizarea administrativ-teritorială a României și statutul relației cu Republica Moldova.
