UDMR, principalul vinovat al dezastrului de la Praid: Un sistem de complicități și contracte de casă au lăsat Harghita fără perla turistică și economică a zonei!
De peste trei decenii, județul Harghita, dar și localități importante precum Praid, se află sub controlul politic al UDMR, formațiune care a știut să își consolideze puterea locală, dar și să rămână aproape constant în structurile guvernamentale ale României. Mai ales în Ministerul Mediului – condus în ultimii ani de reprezentanți UDMR, cum a fost cazul lui Tánczos Barna. „Uniunea” și-a manifestat influența prin decizii strategice și direcționarea licitațiilor către cercuri de interese etnice și politice.
O problemă majoră recentă scoate la iveală acest sistem de complicități. Inundațiile grave care au afectat Salina Praid au dus la oprirea activității, cu pierderi economice majore. Deși Salrom, compania de stat care administrează salina, a fost acuzată public de ministrul Mediului că nu a luat suficiente măsuri preventive, adevărata responsabilitate pare să fie plasată, cel puțin moral, pe umerii liderilor UDMR din zonă, care de 35 de ani conduc administrația locală.
Potrivit unor surse locale, principalul beneficiar economic indirect al activității Salinei Praid nu a fost statul român, ci Ungaria – fie prin turismul etnic, fie prin firme apropiate politicilor guvernului maghiar. Acest fapt ar explica și reacția promptă a premierului Viktor Orbán, care a anunțat intervenția financiară a Budapestei pentru „comunitatea maghiară” afectată. În paralel, ministerele Mediului și Economiei – conduse sau influențate de UDMR – s-au mobilizat rapid. Coincidență? Greu de spus. În schimb, un model se conturează tot mai clar.
De altfel, în zona controlată de UDMR, nu doar în Secuime, ci și în alte părți din Transilvania, contractele publice din domeniul apelor, mediului și lucrărilor de infrastructură ajung constant în curtea unor firme favorizate. Vorbim deja de o rețea, o adevărată mafie locală, care rulează bani publici în numele autonomiei, dar fără să aducă vreun beneficiu real cetățenilor din Harghita sau Covasna. Mulți dintre acești lideri locali, indiferent că sunt primari, deputați sau senatori, nu au făcut aproape nimic concret pentru dezvoltarea infrastructurii sau atragerea de investiții majore.
De 30 de ani la guvernare – într-o formă sau alta – UDMR a acționat constant pentru menținerea controlului asupra propriului electorat, clamând lozinca autonomiei, dar delegând în vremuri grele toate responsabilitățile către guvernul de la București sau către „tătucul maghiarimii”, premierul Viktor Orbán. Această dualitate este nu doar imorală, ci profund dăunătoare pentru România.
Un exemplu de lider politic care ilustrează perfect această fugă de asumare este ministrul Dezvoltării, Cseke Attila. Deși ocupă un portofoliu-cheie pentru marile investiții publice ale țării, Cseke s-a retras complet din dezbaterea publică din ultimele zile. Absența sa, într-un moment în care regiuni întregi suferă din lipsa unor proiecte solide, este condamnabilă.
În același timp, președintele UDMR, Kelemen Hunor, născut și crescut în Harghita, nu a avut nicio reacție publică consistentă față de situația locuitorilor din zonă. Deși este, declarativ, un apărător al autonomiei secuiești, atitudinea lui recentă – rece, distantă, politizată – trădează o ruptură profundă între liderul UDMR și propriii conaționali. O stranietate suspectă și tristă, ce demonstrează că, dincolo de retorică, interesul față de comunitate este doar de fațadă.
În concluzie, episodul Salinei Praid și gestionarea sa de către liderii UDMR scot la iveală o realitate politică inconfortabilă: în ciuda influenței masive acumulate în administrația locală și centrală, liderii Uniunii au abandonat dezvoltarea reală în favoarea consolidării unei puteri de clan, susținută de complicități transfrontaliere și lipsă de responsabilitate.
