Vâlva Băii, făptura care arată ortacilor drumul spre aur: Șoaptele și chemările ispititoare îl purtau în fiecare zi tot mai departe de ortaci, pe galerii
Se spune că, demult, în Ținutul Moților, locul în care vreme de mulți ani mineritul le-a adus localnicilor venitul necesar traiului de zi cu zi, trăia un tânăr, orfan de tată, rămas sprijin pentru mama și cei cinci frați ai săi.
Zi de zi tânărul mergea la mină împreună cu alți săteni. De ceva vreme băiatul era tot mai îngândurat. Simțea prezența cuiva și auzea o voce șoptindu-i vorbe amăgitoare. Șoaptele și chemările ispititoare îl purtau în fiecare zi tot mai departe de ortaci, pe galeriile părăsite. Mintea lui tulburată visa că va da de filonul de aur despre care auzise că exista, dar nimeni nu îl descoperise încă. Crescut fără tată, doar cu femei în preajma lui, tânărul credea în poveștile auzite la șezători, despre duhul bun al băișagului sau ‘’ Vâlva Băilor ’’ , așa cum o numeau minerii mai bătrâni.
Într-o zi, Vâlva Băilor i-a șoptit băiatului că îl va călăuzi la filonul de aur, dar în schimb, el trebuie să își unească destinul cu al ei și să nu-i dezvăluie nimănui identitatea, altfel se va răzbuna. Tânărul cu mintea visătoare a făcut întocmai cum i-a cerut femeia. Toți sătenii se mirau ce noroc a căzut pe capul băiatului care s-a însurat cu o femeie harnică și frumoasă. Într-o dimineață de toamnă, tânărul intră în mină și începu să sape în stânca muntelui. Mare i-a fost mirarea când a început să dea de aurul mult visat. Din acea clipă, viața băiatului luă o altă întorsătură. Bețiile și certurile luaseră locul traiului liniștit și sărăcăcios de acasă.
Nu trecu mult timp și, amețit de băutură, acesta le dezvăluie sătenilor cum a reușit să găsească aurul, încălcând promisiunea făcută Vâlvei Băii. O noapte a mai durat până când Vâlva Băii i-a luat viața băiatului, răzbunându-se pentru trădarea lui.
Legenda Vâlvei Băii se mai aude și astăzi printre bătrânii ce au lucrat în minele de aur din Munții Apuseni și vorbește despre o creatură mitologică, ce supraveghează aurul din galeriile miniere sau ‘’băi’’ , cum mai erau numite. Se spune că vâlva poate fi atât înspâimântătoare, cât și frumoasă. Ea se arată numai celor mai norocoși dintre mineri, în adâncurile pământului și îi ghidează către filoanele de aur ori îi avertizează cu privire la ceva ce urmează să se întâmple. Minerii cred că fiecare mină de aur își are propria vâlvă, iar dacă nu mai găsesc aur, înseamnă că vâlva a plecat de la ei.
