Desenele rupestre vechi de zece mii de ani din Peștera Cizmei, un tezaur arheologic și speologic unic în România
Peștera Cizmei, situată pe teritoriul comunei Bulzeștii de Sus, județul Hunedoara, reprezintă una dintre cele mai misterioase și valoroase descoperiri speologice din România. Aflată într-o zonă carstică din Munții Metaliferi, peștera a fost descoperită în anul 1975 de un grup de speologi pasionați.
Descoperirea peșterii a avut loc în timpul unei expediții conduse de F. Tosca și P. Chirilă, membri ai Clubului de Speologie Zarand-Brad, iar cartarea acesteia a fost realizată în același an de M. Nedopaca și P. Chirilă. Peștera se desfășoară pe o suprafață de aproximativ un hectar, cu o galerie superioară de 14 metri, care se încheie cu un puț.
„Atunci când s-a descoperit peștera la baza puțului de 35 de metri, s-a descoperit un schelet de femeie, alături de un craniu de urs. S-au făcut anumite studii pe aceste fosile și sunt mai multe presupuneri: una ar fi că acea femeie ar fi fost sacrificată în unele rituale, lăsată apoi la baza puțului sau aruncată sau a doua, că femeia respectivă a căzut accidental după ce a umblat prin zonă”, a declarat speologul Mihai Vlad.
În anul 1987, peștera a fost vizitată din nou de speologul Marian Cârciumaru, care avea să înceapă cercetările științifice asupra gravurilor rupestre din interiorul grotei. După cum precizează acesta: „Peștera Cizmei este situată în zona carstică Grohot din cadrul Munților Metaliferi, la nord-vest de orașul Brad, în apropierea satului Ribicioara, comuna Ribița.”
Gravurile descoperite pe pereții peșterii reprezintă un adevărat tezaur arheologic. Cele 13 gravuri se concentrează pe peretele din stânga, unde au fost realizate într-un „montmilch”, azi fosilizat și casant. „Gravurile constau din cercuri simple, uneori având marcate centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersectează, cercuri intersectate de linii verticale sau orizontale, cercuri cu arcuri de cerc în interior, dispuse uneori fără o anume ordine și un cerc din mijlocul căruia pornește în sus o linie verticală, slab înclinată spre dreapta, care se termină aproximativ sub forma unei crose”, descrie Marian Cârciumaru.
O altă reprezentare importantă este o siluetă umană, gravată sub această figură centrală: „În regiunea capului pornește tot de la un cerc al cărui centru este marcat printr-un punct”. Aceste motive grafice sunt asemănătoare artei schematice preistorice europene, întâlnite în gravuri megalitice din Scoția, Irlanda, Munții Pirinei sau Elveția, fiind interpretate, în general, ca simboluri solare.
În prezent, Peștera Cizmei este încadrată în categoria A de protecție, ceea ce înseamnă că accesul publicului este sever restricționat. După cum precizează speologul Alexandru Lupea: „S-a mai intrat autorizat sau neautorizat în această peșteră. În momentul actual peștera este clasată în categoria A. Peștera se protejează și singură deoarece este foarte greu accesibilă, până la gura ei, atât și înăuntrul ei. Noi încercăm să ținem departe de ea publicul larg, pentru a nu se deteriora”.
Deși a fost anterior gestionată de Romsilva, odată cu declararea zonei drept arie protejată, nicio instituție nu mai are responsabilitate directă asupra peșterii. Practic, Clubul SpeoZarand Brad continuă să se ocupe de conservarea și protejarea acesteia. Fondat în 1977, clubul reunește astăzi speologi, alpiniști și fotografi dedicați cercetării și protejării patrimoniului speologic al Munților Metaliferi.
Peștera Cizmei rămâne una dintre cele mai valoroase și enigmatice peșteri din România, un loc unde istoria, arta preistorică și natura se împletesc în mod spectaculos.
